Poezie

Pe unde umbli, primavara?

1 min lectură·26 august 2006

Mediu

Mai dă, Doamne, primăvară,

Pentru omul cel de rând,

Căci în fiecare seară

Adoarme cu ea în gând.

Bate-i cu raze de soare,

Lovește-i cu ghiocei;

Cu necaz și supărare,

Nu mai da, Doamne, în ei!

Cu petale de narcise

Ninge-i când le e mai rău;

Peste noapte dă-le vise

În care îi scapi de greu.

Lasă-i să miroasă crinul,

Îndulcește-i cu nectar;

Ia din calea lor veninul,

Că-i al dracu\' de amar.

Că nu sunt chiar de ocară

Dacă nu-s miliardari.

Fă-le viața mai ușoară,

Că au sufletele mari.

Un mic colț, uscat, de pâine,

Dacă vrei a imbuca,

Dintre doi, știi foarte bine,

Tot sărmanul ți-l va da.

Deci Tu bate-i, dacă-ți vine,

Bate-i cu mană cerească,

Dar nu mai lăsa pe lume,

Om pe om să asuprească.

Mai dă, Doamne, primăvară,

Pentru omul cel de rând,

Căci in fiecare seară,

Crucea și-o face plângând.

002.647

Emil Stelian. “Pe unde umbli, primavara?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-stelian/poezie/200521/pe-unde-umbli-primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.