Poezii

Mortilor mei le spun adio!!! nu ne vom revedea prea curand, Si chipul vostru se va sterge, Si glasul l-am uitat deja... v-am ingropat... Tu Tatal meu, de mult plecat, N-am stiut ce s-a

Asa ca, Alerg prin casa de nebun, cautand ceva sa inghete Sangele in mine, sa imi invineteasca trupul; Sa tremur de frig si de placere, O combinatie intre amor si moarte! Incerc sa ma misc

Astept de mult sa apara un semn, nu conteaza ce, sa fie un semn... ca suna telefonul, ca se sparge geamul... Orice, dar sa fie un semn! Nu stiu de ce, dar am nevoie de un semn, stau degeaba in

stiu tot ce as vrea sa-ti spun acum Si stiu si cum sa te alint, dar, cand te vad, stau parca\'s mut, si\'ncerc sa fug, sa ma ascund... iti spun ce draga imi esti, dimineata la oglinda, cand

scrijelesc pe banca un semn, trei linii, o curba, doua parlele, Nu stiu ce inseamna dar nu ma opresc... Scrijelesc pe bancaun semn Trei linii- trei zile, o curace le inghite, doua paralele -

Intr-o lume prea nebuna. Prea moderna. Prea absurda. S-a nascut un copil simplu cu un handicap major, Versul lui vroia sa fie pe buzele tuturor. El vroia ca-n asta lume si nebuna si

Carismatica figura a ramsa acum in minte si imi tine de urat. Ma gandesc la numarate pacate din trecut, si ma pierd... si nici muzica n-o mai aud, Dar totul in jur imi aminteste de un chip ce

Si pleoapa grea se lasa Peste ochiul obosit Si nici vantul nu cuteaza Sa-mi strice somnul linistit. Si-n visul meu parca apare Un chip ce nu l-am mai vazut, Dar iata-l e, ba nu,

Carismatica figura a unei fete ce am cunoscut Mi-a ramsa acum in minte si imi tine de urat. Ma gandesc la numarate pacate din trecut, si ma pierd si nici muzica n-o mai aud, Dar totul in jur imi

Clopotele ce suna cheama enoriasi la slujba! Iudei sau farisei, pacatosi sau evlaviosi Toti isi pleaca acum privirea caci a Reinviat Christos! Se ingramadesc sa ia lumina si sa atinga Sfantul

Cand soarele apune, Dureri imi vin in minte, Dar nu am cui le spune Caci .. nu esti langa mine! Cand frigul ma\'nconjoara Si rasul imi dispare, Copacului din fata ii povestesc de

Cu pasi nesiguri calc zapada moale Si in vazduh se vad norii grei, Din spate simt cum plange luna Si soarele rasare-n urma ei. A mea suflare naste aburi, Iar gerul ingheata pleoapa mea, Si

Bizar! Ai trecut pe langa mine si am uitat unde mergeam, Simteam cum in jur totul dispare, eu doar pe tine te vedeam... Spasmatice sunete ce le auzeai imprejur, Acum sunt toate amutite, caci

Si am tacut si acum, cand plei departe, Si nu stiam ce sa mai cred, Dar parca vantul ma impinge-n fata S-alerg la tine, sa te cert. Credeam ca e bine daca tac mereu Si sa te ascult, sa

Te-ai oprit vreodat sa privesti in jurul tau Mii si mii de suflete ce trec pe langa tine, Te lovesc cu cotul, in laturi te imbranesc, Caci in lumea asta mare ei nu au loc de tine! Te-ai oprit

Dar n-am crezut ca tu ascunzi lumina, Cum n-am crezut ca ma sufoci. Noroc, ca ma imbata luna caci tare\'as vrea sa ma revolt. Si daca totusi as avea puterea Sa spun \"nu\" cand tu spui

Si te-ai uitat timid la mine Si nu mi-ai spus ce urmaresti, Si am crezut c-asai mai bine, Decat sa-mi spui ca ma urasti. Dar dupa cele 12 clipe cat am stat si te-am privit mi-am dat seama de