Poezii

Pământ uscat, tălpile ude, Înghite cald suflete crude. Petală grea de trandafir, Îngroapă doliu-n cimitir. Cadavre vii cu vise umbre, Agonizează doruri sumbre. Plânset macabru, de vioară, Pogoară

ESEmanuela R. Simoneac

0

0

Un cavou, jos un stilou Morți rescrise cu ecou Ceasul cară trei alarme Pustiit, orașul doarme. Un perete, trei inscripții Nevăzute, seci predicții Ca un pas fără pereche Încălțând o umbră veche.

ESEmanuela R. Simoneac

0

0

Am ajuns să fiu, să simt, Să m-aud și să mă mint, Să-ngheț lacrimile mele, Să alunec, lin, spre stele, Ca să las în urmă umbre, Adieri, fragmente sumbre. Am ajuns să văd fantasme, Să mă

ESEmanuela R. Simoneac

0

0

Mi-ai fost sete Mi-ai fost și apă Mi-ai fost derută Mi-ai fost și mapă Mi-ai fost ocean Mi-ai fost și plută Mi-ai fost făgaș Mi-ai fost și rută Mi-ai fost potecă Mi-ai fost și

ESEmanuela R. Simoneac

0

1

Tu să vii, când eu nu vin să mă cauți cu suspin să întorci lumea pe dos, Tu să pleci când m-am întors. Tu să-ntrebi de mine-n vis să te trezești dinadins să mă cauți la apus Tu s-ajungi în loc

ESEmanuela R. Simoneac

0

4

Când mă gândesc la tine În mintea mea e un pampas Nu sună poetic, știu Dar în acest câmp Tu reprezinți o floare Floarea Soarelui. Tot în acest șes, Te văd împrejurată Nu de oameni Ci de alte

ESEmanuela R. Simoneac

0

0

Cum să încep? Îmi este străin… Să vorbesc despre mine Cu tine? Când tot ce fac este Să vorbesc despre tine Cu mine. Da, cu mine Dar întrucât în cărți e poetic În realitate e singuratic. Fiindcă cu

ESEmanuela R. Simoneac

0

1

Oh, suflet pierdut Întoarce-te la tine Întoarce-te la mine Și întoarce-te la noi Tu nu te întorci la mine Eu mă întorc întotdeauna la noi Tu nu mă cauți pe mine Eu devorez tot pământul pentru noi Nu

ESEmanuela R. Simoneac

0

0