Renaștere
Am ajuns să fiu, să simt, Să m-aud și să mă mint, Să-ngheț lacrimile mele, Să alunec, lin, spre stele, Ca să las în urmă umbre, Adieri, fragmente sumbre. Am ajuns să văd fantasme, Să mă
ESEmanuela R. SimoneacCatharsis
Mi-ai fost sete Mi-ai fost și apă Mi-ai fost derută Mi-ai fost și mapă Mi-ai fost ocean Mi-ai fost și plută Mi-ai fost făgaș Mi-ai fost și rută Mi-ai fost potecă Mi-ai fost și
ESEmanuela R. SimoneacDouă fețe
Tu să vii, când eu nu vin să mă cauți cu suspin să întorci lumea pe dos, Tu să pleci când m-am întors. Tu să-ntrebi de mine-n vis să te trezești dinadins să mă cauți la apus Tu s-ajungi în loc
ESEmanuela R. SimoneacFloarea Soarelui
Când mă gândesc la tine În mintea mea e un pampas Nu sună poetic, știu Dar în acest câmp Tu reprezinți o floare Floarea Soarelui. Tot în acest șes, Te văd împrejurată Nu de oameni Ci de alte
ESEmanuela R. SimoneacSingularul plural
Cum să încep? Îmi este străin… Să vorbesc despre mine Cu tine? Când tot ce fac este Să vorbesc despre tine Cu mine. Da, cu mine Dar întrucât în cărți e poetic În realitate e singuratic. Fiindcă cu
ESEmanuela R. SimoneacScop
Oh, suflet pierdut Întoarce-te la tine Întoarce-te la mine Și întoarce-te la noi Tu nu te întorci la mine Eu mă întorc întotdeauna la noi Tu nu mă cauți pe mine Eu devorez tot pământul pentru noi Nu
ESEmanuela R. Simoneac