Mainile tale...

A fost elegantă decizia ta din Urme dar văd și pe tâmpla ta inscripții erotice foarte adânci. Mai ai încă o tâmplă, ai oferi-o ca o a doua șansă altuia?
Este lăudabilă intenția de a sacraliza (psalm, rugăciune, cruci, tămâie) relația carnală, dar este oare și aspirația lui? Și-a zidit mâinile în tine, dar sufletul...?

Decizia mea din Urme nu a fost eleganta(desi poate mi-ar fi placut sa fie)ci pur si simplu corecta intai fata de ea (si...de ce nu?)si fata de mine.Cat despre tamplele mele...inscriptiile erotice se pot sterge in timp.Cu cele din suflet e mai greu...Asta nu inseamna ca nu cred intr-o a doua sansa pe care in ultima instanta i-as oferi-o si lui,dar nu numai...Cat despre sacralizarea relatiei carnale,aspiratiile lui...In primul rand pentru mine mainile sunt un fel de ...templu al sufletului(desi suna atat de pretentios si de fals!...)Iti poti da seama de atatea lucruri din gesturile cele mai marunte...Cea mai simpla atingere poate spune atat de multe! Pentru mine mainile sunt de fapt oglinda sufletului.Asa ca zidindu-si mainile in mine cred ca si-a zidit si macar o parte din suflet.Cat despre \"intentia de sacralizare\"e de-a dreptul sublima...dar lipseste cu desavarsire.E pur si simplu pasiune,pasiune pura si suflet.Nu am cautat sacrul ,ci esenta.

De ce incerci atat de mult sa...diseci ,sa reduci totul la critica si stil literar?!Personal,atunci cand scriu nu ma gandesc la metafore,epitete e.t.c.Pur si simplu scriu ce simt...Si cred ca mai mult conteaza ceea ce simte cel care citeste ceea ce scriu, decat tehnica.