Poezie

portavion

1 min lectură·24 noiembrie 2011

Mediu

de azi am câteva pietre și un portavion,

sopârla are o coadă uscată,

sigur îi crește alta la loc.

zâmbesc până în miezul ființei,

se întâmplă ceva atunci,

"când zâmbești bine de tot,

ajungi undeva"-

zice albina leneșa și grea,

se ridică din miere ,

s-a gândit ca de azi încolo să fie aviatoare

cu portavion pe mare.

oamenii au ore de zâmbet până-n piept,

atunci e liniște,

așa rămân o vreme oamenii,

când cozile se usucă bine la soare,

așa trebuie,

așa se moare,

o crește un om în loc și -n mare?

plouă în gânduri,

se relaxează valurile,

și oamenii mișcă din mâini

a căutare.

e tot acolo

fii!

se calcă rufele

să aibă cin' să le arunce înapoi.

liniștitoare mare,

avioane, portavioane

001.175

Eliana Dima. “portavion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eliana-dima/poezie/13994388/portavion

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.