Poezie
Fantoma
1 min lectură·
Mediu
Ca floarea de zambila
Atat esti de frumosa
Dar inima ta-i stanca,
O stanca grea de piatra
Cand te privesc, tresar,
Tresar cand te sarut
Tu stai atat de trista
Nu scoti niciun cuvant
Doar ma privesti
Si-n ochii tai
Eu vad un sloi de gheata
Te iubesc!nimic mai mult
As sta cu tine o viata
Dar ma apropi si te intreb
Sa-mi spui ce s-a intamplat
Asa ai fost din totdeauna
Sau ceva te-a schimbat?
Tu ma privesti,
Iar ma privesti
Si-n ochii tai zaresc
O lacrima cum se prelinge
Si simt ca inebunesc
Atunci imi spui cu glasul stins
Intregul tau amar
Dar cand as vrea sa te sarut
Incet,incet dispari
Te strig, dar nimeni nu-mi raspunde
Ma zbat, ma zvarcolesc,
Acum pricep ce s-a intamplat
Nu vreau sa mai traiesc!
Si plec nebun,ma plimb prin lume,
Te strig, dar nu mai vi
Eu te-am iubit dulce fantoma
Atata vreau sa sti!
001266
0