Poezie
„Suferință”
1 min lectură·
Mediu
O femeie –n suferință
Se transformă –n neființă
E ca pâinea fără sare
Chiar dacă nu e mare.
Durerea strigă –n șoaptă
Că numai are soartă,
Și frica cade în tăcere,
Și ajutor numai cere.
O floare pierdută
Trădată și umilită-
Este femeia uitată
De lume lăsată.
Cu a ei soartă
Femeia mai poartă
O lacrimă de sânge
Ce inima –i frânge.
002.333
0