Plimbare în iarnă

pe alei zăpadă în plimbarea mea albul mă orbește fulgii de nea ce mă lovesc în față aproape că mă enervează mă apropii cuminte de o bancă feresc zăpada cu mâna și simt cum se topește în palmă mă așez privesc arborii gicanți în timp ce frigul îmi pătrunde treptat în oase mă dor sânii și încerc săi acopăr cu mâinile un bărbat mă privește cu poftă îl înjur în gând mă ridic și pornesc cu pași repezi spre casă \"al naibii bărbați\"