Poezie

Pomul vieții

1 min lectură·4 august 2016

Mediu

Te legeni pomule, te legeni,

Și-n dansul tău vorbești cu vântul,

Iar soarele-ți îndreaptă gândul

Spre mândrele străvechi origini.

Alini cu ramurile-ți mari

Pe trecătorii singuratici,

Ce-n viața lor se simt ostatici

Și eclipsați de oameni rari.

În coajă ți se scaldă timpul,

Cu ale sale ceasuri reci,

Și zi și noapte tu petreci,

Femeia care-ți arde chipul.

În Cartea Vieții te găsesc,

Chiar dinainte de Hristos.

Nimic nu este de prisos,

În fața ta când zăbovesc.

Tu rănile știi să-mi închizi,

Când lași lumina să-ți străbată,

Coroana aceea fermecată,

Pe care sufletu-mi întinzi.

Contemplu frunza ta de jad,

Ce mângâie a mea privire

Și primăvara-mi dă de știre,

Că știu să fug, fără să cad.

Te legeni pomule spre omul

Ce îți admiră frumusețea

Și dimineața-ți dă binețea,

Iar seara îți veghează somnul.

001.180

elena irina spilca. “Pomul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-irina-spilca/poezie/14095210/pomul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.