elena gheorghiu

Nu se fac tratate în cer cu oamenii de pe Pământ. Rămâne se pare un mister dacă acolo este ceva sfânt. Tratatele pot fi încălcate sau de multe ori nerespectate. Pe lume există venin,

Ochii oglindesc evidente amăgiri, și-n culoarea lor mult prea rece, produc doar tresăriri năuce. Căzut și blând numai un vis, vrea-n zadar să se ridice, dar se înfundă încet în abis. În vidul

Să spui o vorbă răspicat și tare în care nici nu crezi cu adevărat, valoarea să nu mai fie valoare, este cu siguranță o crimă, un păcat. Concurs de ciocli unde ești câștigător pentru că se

Ideile precum un virus existent în creier trag urgent pe sub măsele neatinse vise de fecioară. Lungi vibrații de pian dau mâna cu o lumină pală. Gândul năuc aiurea zboară, încet, încet, mai

Mă înfășor într-o tristețe cruntă precum omida într-o veștedă frunză. Nu-mi mai rămâne decât o constatare în viața asta ce aleargă ca o nălucă, să sfidez timpul ce pare un foarfece mare ce îți

Idealul nu există, avem parte doar de idioți. În viața asta așa de tristă, orgasmul este în chiloți. Dar și noi suntem idioate că avem pretenții mari. Umblăm în genuchi, în coate, să avem

Toamnă târzie. Cutreiera prin văzduh dulce răcoare.

Asta a fosr revoluție? Să i-o spui lui mutu. Peste tot numai inflație, și de foame moare cuțu. Vezi de taote-n magazin, dar cine să la mai ia? De datorii ești tot plin, mai să te apuce

În insula Faina din oceanul Indian , s-au întâlnit la o conferință cele mai aprige rivale din Univers; viața Valina și moartea Marika.Tema conferinței este contestată de majoritatea invitațiilor

Apare invidia nervoasă pe câțiva pereți precum melcii pe un asfalt uscat. De cauți să îi vezi a ei rădăcină la ceas de înserare ea are un sens barbar. De scormonești prea mult în adâncul

Un scriitor ce se vrea original, vine cu o idee și aceea împrumutată, se umflă în pene își face chiar statuie. Realitatea este mult prea dură, nu este original în viața asta deocheată, iar

Nesimțirea circulă cu viteză selenară în spațiu, timp și prin mai multe state. Bunul simț care vrea să triumfe, în plase mucegăite, azi, se zbate. Sufletul iese din trup precum aerul dintr-o

Mi-ai străpuns privirea precum un rechin prada. Oasele deja sunt bolnave de un drum plini de spini Ochi ce ar mai putea sa vada? Un jet de vorbe goale fără sens pe mâini palide și

Disperarea din străfundul privirii și urletul ce prelungește uimirea par stele gigantice ce se uitâ chiorâș dintr-un univers al nimănui. Lunecând în întuneric, privirea de acvilă cu gura

Un gunoi fără cuvânt face contrabandă cu iluzii. Viața îi va da un șut în cur, soarta îi rezervă iar perfuzii. Atent trebuie să fii când faci afaceri dubioase și ispititoare. Droguri, bani,

Baobabul îți crează o imagine de om deformat, gras. Renunți la respectul de sine, până la eșec este doar un pas. Avem neboie de baobabi, de grași, omenirea nu este decât un balon. Pe noi să

Ne ar scuti de toată oboseala de la creier ideea obsesivă lansată de farsorii cu apocalipsa căci noi nu avem nervii de oțel și nici de fier, la un chel de o tichie de mărgăritar duce o

Să accepți în mod tacit să ai în preajmă doar măscărici nu este decât o lipsă de respect. Să cauți în modul cel mai brutal să elimini pe cei ce au un spate lat și să crezi că un

În interiorul unei case părăsite unde șerpii există ascunși în subteran iar pereții sunt străpunși de mucegai, vrei să găsești un drum pentru popas. Este prea întuneric, ai greșit acel drum,

Să lupți pentru o idee, La ce ar folosi? Când lumea asta-i strâmbă, Și strâmbă va sfârși. Să lupți pentru o speranță, Dar dacă-i în deșert? Mințind cu atâta nonșalanță, Pot oare-n viață să

Tornada dintr-o picătură de sudoare este rezultatul clar al agitației. Nu mai există nici o coloană vertebrală, un mincinos în fața nației. Tornada dintr-o picătură de sânge unde