Prințul gogoșar

În borcanul lui Tudorel s-au întâlnit cele mai importante oficialități dintre murături. Acestea sunt: Gogoșarul Radu, Murătura Goguța, Varza Veta, Conopida Coculeana și Castraveciorul Costy. Gogoșarul Radu le atenționă nervos: -Eu sunt prințul cel de soi, pe mine să mă ascultați. Vă adunați precum un roi, vă gândiți, vă frământați. Nu aveți loc aici surați, ce mai clevetiți-n van? Tot mereu mă supărați. Nu mai încăpeți în borcan? Duceți-vă în butoi, Conopidă, Varză, Castravecior. Ne descurcăm și fără voi. Luați-o de pe acum la picior. Mai să-l ia la bătaie Murătura Goguța îi spuse: - Ești tu prinț, dar ce folos? Gândești ca un gogoșar.Ai o gândire cam pe dos, îți bați gura în zadar. În borcan, lași la intrare fițele și alte \"talente\" Te dai un gogoșar prea mare, orator, cu multe fente. Viața-i grea aici, la noi, prințișori, verze murate. Dacă zeama nu-i de soi, ne stricăm atunci cu toate. Eu sunt doar o murătură, n-am pretenții de prințesă. În borcan este doar ură. Pe umeri vreți câte o tresă? Varza-i varză până moare, ce nu este de înțeles? Vreți să ieșiți azi la soare? Aveți pălării pe ales? Conopida-i murătură chiar de iese din borcan. Ce atâta tevatură? Sunteți buni doar de tam-tam. Eu știam un gogoșar care nu era nici prinț. A dispărut, așadar, modest, a ajuns un sfânt. Nu se lăuda de fel, era bun deosebit. Avea în viață un singur țel: A scris tot ce a văzut. Murături bune și rele le-a adus într-o poveste de călătorii până la stele, cum destinul i-a fost și nouă ne este. Prinț ești, poate, doar aici printre aceste murături amețite. Poți orcând ca să abdici și să primești în spate doar \"cuțite\" Varza Veta o contrazice pe colega ei murătura, spunând: -Hai să facem filozofie...Murătură, ce să-ți spun? Zeama asta-i porcărie, și borcanul nu e bun. Sticla e de calitate proastă, chiar sunteți și imbecile! Vai de sănătatea voastră - amețite și debile! Dacă era sticlă de Murano....alt stil și altă viață! Am o prietenă la Milano, o duce bine, n-are greață pentru că face mereu călătorii în butoaie mari de plastic. Asta-i viață, să te ții! Voi nu ați înțeles nimic. Zona voastră-i doar borcanul, zeama și vecinii voștri. Așa vi se schimbă anul, stați în flanc exact ca...proștii. Conopida Coculeana le spuse pe un ton autoritar: -Ciulama sau tocăniță, Conopida este o Doamnă în borcan. Castraveciorul este mereu beat-criță iar gogoșarul este puțin \"golan\" Varza-i Doamnă doar în somn. Măi \"urecheaților\" murați. Nimeni nu-i pe lume Domn , doar Împărații talentați la poezii și povești. Asta-i tot ce ne mai rămâne. Naiv ai fost și mai ești, fii mulțumit că există mâine. Pleci din borcan dacă vrei, fără zeamă, fără viață. După tine ce o să iei? Þi s-a dus firul la ață. Castraveciorul Costy, le spuse-n final: -Eu sunt tânâr, cu speranță, murături cu gura spartă. În borcan eu am prestanță, și îmi place a mea soartă. Fă-te că nu bagi în seamă, gelozia, răutatea. De nimic nu-ți fie teamă! Afișează bunătatea. Ești bun aici sau aiurea, nu contează unde ești, glasul să-ți fie ca mierea și momentul să-l pândești. Dacă acesta este bun, mulțumește-i Celui de Sus. Ai în viață un tânăr drum, și ai spus ce ai de spus.