Poezie
Timpul pierdut
1 min lectură·
Mediu
Ca o iscoadă întoarsă din război,
un timp perdut fără stăpân,
ce presimte că i se mișcă puternic tronul,
vine la un tânăr tare abătut.
Treptat, îi dereglează visul, îi dă tonul
la o viață destrăbălată fără un scop,
cu o falsă identitate, fără un statut.
Tânărului nu-i pasă că poate fi de valoare,
un timp care nicicând nu se mai întoarce.
El meditează aiurea, la himere,
ce poți să-i faci? El vrea avere,
prin calcule atât de complicate
în care creierul în zadar se zbate,
unde greșeala e suverană, este la putere.
005
0