Poezie

Asta este

1 min lectură·25 ianuarie 2007

Mediu

Am avut în tinerețe,

prima mașină și casă,

iar acum la bătrânețe,

am prietenă pe Doamna cu coasă.

Îmi șoptește la ureche:

Asta-i bună, asta-i rău.

La talent, nu am pereche,

vă spun, pe cuvântul meu.

Când văd fețe așa triste,

îi spun Doamnei cea pocită:

Aștia nu-și găsesc nici piste

în viața asta aiurită.

Poți să înjuri, dacă dorești.

Vorba ta, se duce-n vânt.

Tare păcălită mai ești,

pe acest jalnic Pământ.

M-aș duce într-o pădure,

dar copacii sunt toți, tăiați.

În viață am jurământ,

să-i ignor, pe acsti \"sonați\".

Dar sonații sunt o turmă,

și perverșii, o mulțime.

Cine râde acum, la urmă?

A rămas numai...prostime.

Diogene vine cu felinarul,

în epoca asta \" trăznită \"

El, știe precis hotarul,

lumea asta-i chiar opărită.

A ieșit numai aburi din ea,

mu mai spui nici un cuvânt.

Viața dacă a fost \"cățea\",

cu ea nu faci, jurământ.

001.284

elena gheorghiu. “Asta este.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-gheorghiu/poezie/227482/asta-este

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.