Poezie
Norocul
1 min lectură·
Mediu
Mi-adaug firul vieții la dunga arcuită
a timpului ce învârte pâmântului pe orbită.
Vorbește-mi blând , mi-e inima bolnavă,
și-n minte-mi torni câte o picătură
dintr-o cupă plină de otravă
pentru că ești mai mult decât o \"pasăre de pradă\".
Mă iscodești cu ochii mari și răi,
dar uiți că dacă erau urme pe zăpadă,
norocul era lăsat de pașii tăi.
Ești rău, dar când aud că o spun alții,
las ochii-n jos, strâng din dinți și tac.
Doar eu în lumea asta-ntreagă,
pot să te urăsc, să te iubesc și să te-impac.
001.243
0