Poezie
O constatare
1 min lectură·
Mediu
Viața asta-i un rahat,
simplu, nici nu are un sens.
Peste proști de ai călcat,
la creier ai doar condens.
Nu-ți miroase deloc a bine,
pentru că ești o intrusă.
Nu ai simțurile prea fine,
pe harță mereu ești pusă.
Nu mă interesează viața,
am încheiat azi socoteala.
De este prea scurtă ața,
mă apucă doar bâțâiala..
Peste tot sunt amețiți,
are cineva coloana dreaptă?
De griji multe sunt unii agitati,
nu răspunzi de nici o faptă.
Fapte bune, fapte rele,
viața nu le i-a în seamă.
Peste tot numai belele,
cine te mai pune în ramă?
Te lasă să mori precis,
rude, frați și chiar vecini,
Totul ți se pare vis,
calci mereu numai pe spini.
Dacă spinul totuși se rupe,
atunci atârni de o speranță.
Ești cuprinsă doar de ape,
viața nu mai are importanță.
Visele sunt ca un pantof tocit
care ți-a rămas doar talpa.
Degeaba ți-ai amintit,
să aprinzi acuma lampa.
Noi, suntem bune, draga mea,
numai la o mică bârfă.
Viața dacă este rea,
folosim burete, folosim o cârpă.
001.385
0