Poezie
Acei anonimi
1 min lectură·
Mediu
Acei anonimi ce sunt trecători prin viață
și nu au lăsat în urma lor o urmă, o pată,
au avut doar dureri acute de cap, greață,
stare de agitație pe lumea asta cam turbată.
Într-adevăr ei vin și nu înțeleg
cum ceața dispare uneori precum un fum.
Sunt mult prea triști , eu nu îi reneg
că sunt debusolații noștrii, pierduți pe drum.
Acei trecători anonimi prin cărțile de istorie
ce mișună prin întuneric precum o umbră,
lingușitori cu mâinile pline de isterie,
fac doar valuri pe ecran, mai fac o tumbă.
Luciri de cameleon și mișcări de felină
au anonimii spânzurați cu limba lor de lemn.
În creier au doar vid, nu mai este lumină,
au lumea lor nefericită, asta este un semn.
Nu se poate disloca mereu speranță
și anonimii din literatură, pictură, dans,
să fie puși la colț cu atâta eleganță,
cu sufletul lor să te joci, să faci balans.
001.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elena gheorghiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat