Poezie

Izvorul minunilor

1 min lectură·11 aprilie 2011

Mediu

Căutăm mereu aceste ape azi

pentru că se știe din trecut

că avem bogății pe pământul cel sfânt.

Natura își recuperează energiile

și izvoarele dătătoare de sănătate

ies din munții noștrii frământați,

cu splendoarea au făcut legământ.

Avem moștenire aceste izvoare

ce trec fluierând printre stejari.

Auzim susurul lor și rămânem în extaz,

așa ne curge și nouă această viață.

Ele reprezintă un zbucium secular,

taie în două multe culmi semețe,

le privești și te crezi un cal breaz.

N-ai unde te ascunde zi de zi

te rostogolești prin iarba verde,

ai numai zâmbete de noroc și scuze.

În preajmă apare un izvor minunat

ce îți produce trăiri senzaționale,

dai mâna cu apa cea clară și rece,

ochii sunt veseli, ai miere pe buze.

001.299

elena gheorghiu. “Izvorul minunilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-gheorghiu/poezie/13977316/izvorul-minunilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.