Inainte de cuvinte

În viață e destul de greu să pricepi de la bun început toate regulile jocului pe care trebuie să-l joci .Se pare că nu sunt aceleași pentru toată lumea și de aici atâtea confuzii .Nu e ca la volanul mașinii cu semne la tot pasul :cedează trecerea ,drum cu prioritate ,sens unic , accesul interzis . În viață fiecare este pe cont propriu și liber să o ia mereu în direcția dorită . Viața e ca un labirint ,intri și ți se pare totul corect , te prinde mirajul unui traseu luminos ce pare o ieșire reală și când colo te trezești într-o fundătură . Trebuie să te întorci , să explorezi altceva și iarăși ți se pare drumul bun cel ales dar din nefericire iarăși te trezești într-o fundătură și începi să intri în panică,poate că tocmai ăsta e farmecul labirintului ,începi să mergi din ce în ce mai repede pâna obosești și în final e numai o chestiune de hazard dacă ajungi la o ieșire adevărată sau o iei de la capăt cu explorările tale . Nimic rațional nu funcționează într-unlabirint. Da, parcă mai ieri a fost . Prima mea vacanță de studentă cu sesiunea încheiată cu bine și toate examenele luate cu note mari. Costinești .Cât de bine îmi amintesc totul . Eram tineri cu toții , frumoși și atât de puțin pretențioși .Un cort deasupra capului , masă la cantină și discoteci până târziu în noapte . Cam acesta era întregul univers și părea să fim atât de multumiți încât ceva mai frumos pe pământ nici nu ne închipuiam că ar putea exista .În acele vremi băutura și mai ales drogurile erau departe de noi, trăiam viața cu toate simțurile întregi .Primul reper: discoteca . Acolo erau băieți disponibili și dispuși să fie amabili și să ne curteze .Un perpetuum filaj și o pândă continuă și de o parte și de alta . Limbajul privirilor era suficient :te plac , mă placi ?Atunci hai să dansăm și o să vedem mâine ce va mai fi . Așa l-am cunoscut pe Dorin,putea să fi fost oricare alt băiat de acolo.Era student bucureștean și simpatic foc. Ne-am plăcut unul pe celălalt din prima seară . El m-a condus pană la căsuța de lemn unde stăteam cu înca două colege ieșence apoi a rămas să ne întâlnim a doua zi pe plajă la obelisc .Ce ar fi Costineștiul fară obelisc ?O navă făra busolă. Dorin stătea acolo , eu am ajuns destul de târziu pe plajă , nesigură că mai vreau de fapt să-l mai văd sau că el va mai fi acolo. Dar el mă aștepta .Colegele de cameră au chicotit și s-au depărtat.Noi doi am rămas singuri și stingheri,nu prea știam ce să ne spunem . Apoi ne-am așternut unul lângă altul cearșafurile, am schimbat câteva cuvinte banale,impresii de cu o seară înainte. El s-a oferit imediat să mă ungă cu ulei de plajă , minunată plăcere și minunată îndatorire .Mâinile lui mă frigeau peste tot , îmi măsurau fiecare curbură a spatelui sau a taliei . Simțeam că și el vibrează și ceva s-a produs între noi atunci , pur și simplu ne doream nebunește unul pe altul fără să ne întrebăm dacă e permis sau nu , dacă e decent sau nu , dacă ne dă voie cineva sau nu .Nici un băiat nu mai fusese atât de aproape de mine vre-odată pană atunci . Cu toate astea ramâneam liniștiți , uneori vorbeam amândoi odată, alteori tăceam ore în șir .Seară de seară ne plimbam pe faleză și stăteam pe malul mării pănă târziu când se făcea destul de frig , el mă lua de după umeri iar eu mă făceam mică în brațele lui și sărutul nostru era unica bogație adevarată .Mă mângâia insistent cu dorinți fierbinți de armăsar tânăr și sănătos .Eu îl potoleam luându-i mâinile în ale mele : -Fii cuminte ! -De ce , ești virgină ? -Cam așa ceva.Si o spuneam de parcă ar fi fost o mare rușine. Iar el devenea din nou cuminte , mă săruta usor ,eu mă linișteam pentru un timp deși și în mine se ridicau dorinți neștiute până atunci .Virginitatea mea era aproape o povară grea .Mi-am zis că poate ar fi timpul să-mi încep și eu viața sexuală,oricum trebuia să o fac cândva cu cineva,toate colegele mele o făcuseră deja doar că nu vorbeam despre asta niciodată .Mai bine să o fac cu el dacă tot nu mi-a fost să o fac cu cine am dorit atât de mult cândva, da, hotărârea era luată .Dar unde , când , cum ,nu mai puteam să-mi dau răspunsuri .Despre sex nu se putea vorbi cu nimeni.Colegele mele își începuseră viața lor sexuală de mult,știm asta chiar dacă nimeni nu discuta nimic .A face sex fără să fii măritată nu numai că era ceva abominabil dar să mai și discuți despre asta ?Nici vorbă !Eram pe cont propriu , singura vinovată , singura responsabilă . Ceva din străfundul fiinițe mele își dorea să cunoască bărbatul .Voiam să știu cum este , voiam mai presus de asta să scap de virginitatea care mie mi se părea ca o nedreptate.Era declarația mea de independență în fața lumii. Au trecut două săptămâni , noi din ce în ce mai îndragostiți .El tandru , politicos ,îmi făcea toate mofturile iar eu mă simțeam un copil alintat.Nu-mi amintesc despre ce puteam noi doi discuta în acele vremi dar parcă eram hipnotizați unul de altul,fiecare era convins că și-a găsit jumătatea , ne plăcea aceeași muzică , ne extaziam în fața lunii ieșind din mare , dormeam foarte puțin și mâncam și mai puțin ,ne era un dor permanent unul de altul încât spectrul desprațirii inevitabile de la sfârșit de sejur ne speria pe amândoi .Deja plănuiam să mă mut cu facultatea în București să putem fi în continuare aproape unul de celălalt . Nu vedeam în față nici o piedică ,doar un nesfârșit șir de zile plăcute , unul lipit de celălalt , ascultând Bee Gees și Abba . În inima mea bănuiam că multe nu se pot dar din nou speram că mă înșel și că printr-o minune cerească totul va fi bine . -Vin-o în București să mai stăm împreună câteva zile , ai putea ? Așa s-a făcut de mi-am anunțat părinții că de la mare voi face un ocol prin București unde una din surorile mamei era bucuroasa să mă găzduiască . Zis și făcut . Iată-ne pe amândoi în trenul de București , plini de speranțe și dornici să fim unul în brațele celuilalt .În câteva zile părinții lui trebuiau să plece în Franța așa încât cu puțină răbdare urma să ni se împlinească visul nostru de fericire . În ziua cu pricina direct de la aeroportul Otopeni unde își condusese părinții , să fie el sigur că au urcat în avion , a venit să mă ia de la mătușa mea căreia îi servisem o gogonată minciună : că plec la Brașov la una din colegele de cameră să iau puțin aer curat de munte . Ne-am suit în primul tramvai și nu știu când m-am pomenit pe strada Popa Nan .O casă imensă cu o curte micuță și îngrijită . Am intrat cu oarecare sfială de parcă intam la furat ,poate că la furat eram căci furam inocența baiatului de bani gata crescut de doi părinți grijulii și sus pusi .La etaj se urca pe o scară sculptată , casă de vechi boieri cu bun gust . Sus o sufragerie imensă cu canapele din piele , cu bibelouri scumpe , cu covoare groase , pe pereți tablouri adevarate în ulei .O bibliotecă impresionantă și pe un raft o întreagă colecție de discuri . Am îndrăznit să mă uit la câteva din ele : majoritatea cu muzică simfonică , doar într-un colț câteva discuri cu Anda Călugareanu , Dan Spătaru ,Margareta Pîslaru .Desigur nu erau ale lui Dorin !Ce uimire aveam în suflet ,nu îmi venea să cred că tocmai mie mi se întâmplă așa ceva . Dintr-o dată mi-am dat seama prea bine că iubirea mea inocentă de la Costinești devenise dublată de un calcul firesc: dacă toate or să meargă bine atunci o să am noroc și o să intru într-o familie bună , o să am bani și nu în ultimul rând pile, căci fără de astea nu se putea trăi .Dintr-o dată mă liniștisem , Dorin era soțul perfect , era chipeș , mă iubea , îl iubeam ,ce mai conta dacă o să facem dragoste înainte și nu după nuntă!Camera lui era de fapt un mic apartament cu baie de serviciu și o mică bucătărie, avea și o altă intrare separată de cea principală, așa ceva nu mai văzusem , credeam că toată lumea trăiește la bloc și are vecini curioși .Un pat nu prea mare dar suficient pentru noi doi .Un dulap zidit în perete.Un magnetofon de ultimă generație , cu posibilități de a programa timpul și muzica dorită, aproape că îmi era frică să nu ating și să stric ceva. Eram sigură că norocul a dat peste mine și uite era chiar așa cum credeam în liceu, nu a fost nevoie decât să întind mâna și să culeg cel mai pârguit fruct . Eram fericită în naivitatea mea , eram mulțumită ,dispăruse dintr-o dată disconfortul pe care mi-l dădea necunoscutul bănuit în Dorin. Acum eram în casa lui , asta îmi spunea foarte multe atunci sau mai bine zis îmi spunea doar ce voiam eu să ascult . Știa că sunt virgină .Știa că îmi doresc să fiu cu el .Nu ne-am grăbit . Voiam să o facem așa cum în imaginația noastră puțin trecută de adolescență credeam că trebuie .Am făcut câte un duș prelung fiecare pe rând încă neîndrăznind să ne arătăm în propria noastră piele bronzată din belsug , rușinați încă de propria noastră goliciune.Amândoi înveliți în prosoape ne-am băgat sub așternuturi în așteptarea miracolului promis de prea multă vreme unul altuia .Pe noptieră el a aprins o candelă cu lumină dulce gălbuie . În semiobscuritate și ascultând “Je t’aime , moi non plus “ne iertam unul altuia fiecare stângăcie , nu eram prea hotarâți ce și cum , încercam să mă liniștesc singură dar în același timp mii de fiori mă răscoleau. Iarăși mă linișteam și o luam de la capăt , nerăbdătoare și cu teamă de durere și de necunoscut dar trebuia să o fac .Îmi ziceam mereu în gând că e timpul , locul , omul potrivit pentru asta .La un moment dat am simțit penisul lui . Catifelat , ferm dar uriaș .Cum să intre așa ceva între piciorele mele ?Mai văzusem eu planșe anatomice și cadavre și nu mă impresionase prea mult anatomia organului genital masculin dar nu văzusem în viața mea cum arată un penis în erecție !Oh, ce nu aș fi dat să nu mai fi fost acolo, să-mi ia altcineva povara aceea .Și totuși eu decisesem singură .Nu puteam să mă port ca o sălbatică .Dorin era omul de care mă îndrăgostisem , venisem în București , îmi mințisem mătușa și părinții , aveam 21 de ani , nu mai eram minoră de mult , ce anume nu mergea ?În noaptea aceea am rămas acolo în brațele lui dar spasmele musculaturii mele făceau penetrația imposibilă . Dorin era exasperat. -Poate ar trebui să consultăm un medic ?Cred că ai așteptat prea mulți ani pentru asta, a zis el într-un târziu. Nu am răspuns , poate că trebuia dar pentru mine asta ar fi fost un stres în plus .Mă gândeam că încet și cu rabdare o să rezolvam noi doi și fără alt ajutor . Avea o erecție continuă , deja dureroasă , eu eram acolo , lângă el , dezbrăcată și totuși nimic nu mergea ca în filmele de dragoste .S-a terminat și candela de ars și banda de magnetofon ,lucruri care se dovediseră fără prea mare efect iar noi am adormit târziu , fiecare cu nemulțumirea lui , el neînțelegând de ce nu poate pătrunde șn mine , eu neînțelegând ce mi se întâmplă și unde este acea beatitudine din noaptea nunții mult trambițată ? A doua zi ne-am trezit târziu , nici unul nu îndrăznea să deschidă subiectul . Ne-am băut cafeaua în tăcere de parcă eram certați .Apoi ne-am îmbrăcat și am plecat să facem piața .Aerul de afară ne-a făcut bine . Mergeam ținându-ne de mână , eram din nou îndrăgostiții de la Costinești,nebuni și fără griji. O salată , două ouă și ceva brânză ne era destul pentru o zi întreagă .Ne-am oprit la cofetăria din colț și el mi-a cumpărat o cupă imensă cu înghețată asortată .Am zăbovit , parcă întoarcerea în casă nu mai era așa de dorită , parcă acolo ne aștepta un război și preferam să stăm așa , în public , să nu fim nevoiți să ne atingem prea mult .Apoi ne-am oprit la o florărie și mi-a luat garoafe roșii , căci doar garoafe de Codlea se găseau la florărie pe vremea aceea și chiar era un lux dacă le găseai .Drăgălășeniile lui le simțeam formale , amândoi ne gândeam de fapt la acelasi lucru și nu îndrăzneam să scoatem un cuvânt . Întrebarea pe care fiecare și-o punea era dacă să ne oprim aici sau să mergem mai departe . Ceva ne trezise din beatitudinea în care trăisem câteva săptămâni, visele se transformaseră într-o realitate atât de ciudată , atât de dură și de neașteptată . În după-amiaza aceea ne-am mutat în dormitorul alor lui .Fără muzică și fără lumânări aprinse .Era lângă pat o oglindă imensă în care ne puteam vedea , deja dispăruse inhibiția pe care ne-o dăduse în ziua precedentă goliciunea trupului dar pentru mine penisul lui continua să rămână uriaș , umflat de dorință și de tinerețe .Vulva mea continua să fie încăpățânată și neascultătoare . Apoi am încetat să mă mai gândesc la asta , încercam să mă las dusă de val , mă uitam în oglinda la noi doi dar mi se părea că acolo nici măcar nu suntem noi doi ci dublurile noastre care ne imită .Într-un târziu am deschis televizorul deși nu erau decât reportaje și știri dar nu mai aveam ce ne spune ,cuvintele de dragoste ar fi devenit de-a dreptul jenante . Așa că am adormit cu televizorul deschis , obosiți , descurajați , descumpăniți . Dimineață ne-am trezit speriați , cineva a intrat în casă , se auzeau pași pe holul de la intrare .Era tanti Florica , o doamnă cumsecade lăsată să aibă grijă de casă în lipsa stăpânilor .Dorin a ieșit din dormitor și a vorbit un timp cu ea .Cred că mituit-o cu 10 lei să plece repede și să nu spună nimic păriților .S-a întors în dormitorul nupțial cu aer de învingător , rezolvase în definitiv o mare problemă .Din nou același scenariu:cafeaua, piața, cofetăria , florile , amânarea la nesfârșit pentru intrarea în pat unde nimic nu voia să meargă ca în filme . -Pune mâna puțin ,m-a rugat el . Eu,speriată, nici prin cap nu-mi trecea așa grozăvie , să pun mâna ? Unde ? Pe penisul acela imens ?Și ce să fac mai departe ?Nici el nu spunea nimic , nici eu nu știam ce să fac .Nu vorbeam și nu discutam nimic de parcă eram pe cale să săvârșim un lucru care nu era al nostru , bun comun , de parcă ceea ce ni se întâmpla se întâmpla în oglinda din cameră iar cei de acolo știau ce să facă singuri , fără ajutorul nostru . Așa s-au mai scurs încă două zile .Telefonul a întrerupt clipele de penibil dintre noi .Erau ai lui . Se întorceau de la Paris a doua zi la prânz .Lucrau în Ministerul de Finanțe și făceau destul de des ieșiri din țară , Dorin fiind de fiecare dată gajul că se vor și întoarce .Asteptam verdictul de la el . Să rămân ? Să plec ?Desigur speram că o să mă prezinte părinților și o să le spună decizia lui că vrea să mă ia de soție .Dar cine s-ar încumeta oare să-și ia de soție o femeie cu care nu poate să facă sex ?Nu l-am condamnat nici un pic când în cel mai firesc mod cu putință mi-a zis : -Cred că trebuie să pleci la tine acasă . Nu am comentat nimic .Oricum prezența mea acolo nu era dorită , amândoi eram dezamăgiți de ultimile zile , nimic din ce speram , nimic din misterul și frumusețea bănuită nu ne-a fost dat să ni se arate . Eram obosiți de nesomn , de tăceri , de gânduri nespuse . A doua zi cum ne-am trezit am dat telefon la gară , trenul de dimineață era ca și pierdut , mai era al doilea seara târziu . Părintii lui veneau la prânz. Mi-am făcut bagajul în grabă ,un munte de valiză grea și plină cu haine nepurtate și cosmeticale ieftine. Am început să facem curățenie la locul crimei noastre. Dintr-o dată ne-am înfiorat : cearșaful din dormitor era plin de spermă și pete suspecte . Trebuia spălat și asta urgent .Mai aveam o oră și veneau ai lui . Am pus cearșaful într-un lighean și am început să frec cu ciudă , mă simteam într-o postură degradantă , nu-mi dădeam nici eu seama bine de ce,poate pentru că nu eu făcusem acele pete , poate că nu mai era nici un fel de noblețe în acele gesturi stereotipe de a spăla un cearșaf. Am aprins toate ochiurile aragazului deși eram în plin august și am lăsat cearșaful la uscat acolo în bucătărie apoi pentru că el nu voia să se usuce am început să-l calc cu fierul de călcat , încetul cu încetul , petele tot nu ieșiseră dar asta era .Poate că ai lui nu or să le observe dar ar fi observat cu siguranță dacă puneam în loc altă lenjerie . A trebuit să mă descurc singură între două autobuze într-un București aproape necunoscut mie . Am ajuns în sfârșit în gara de nord și mi-am luat biletul .Apoi m-am dus în sala de așteptare unde era un miros înțepător de țuică și de salam și m-am așezat pe primul scaun liber ca el să mă poată repera imediat ce va veni acolo . Mă simțeam nespus de singură și mi se făcuse foame , nu mâncasem nimic toată ziua , îmi era și mai greu să umblu cu valiza după mine să-mi iau vreun corn, așa că am hotarât să rabd .Pe la ora 5 după-amiază a apărut și el. Stingher , cu cerarcăne , transpirat de căldura verii bucureștene .Mi-a întins un pachțel cu de toate și câteva fursecuri pentru drum .Bineînțeles că le-am mâncat acolo imediat. -Nu ai mâncat nimic azi, nu-i așa ? -Nu prea ,nu am avut timp, după cum vezi ! Am izbucnit în râs amândoi . S-a lăsat seara și trenul meu era deja tras pe peron . M-a urcat în vagon , m-a strâns în brațe și m-a sărutat de bun rămas -Lasă , o să fie bine ,îti promit !Să mă suni când ajungi acasă.Uite , mai am ceva pentru tine , să-l deschizi în tren .Și-mi întinse un mic pachețel scos din buzunarul sacoului. După ce trenul s-a urnit din gară am deschis curioasă pachețelul . Înăuntru o cremă L’Oreal .Auzusem de așa ceva dar nu văzusem niciodată . Cred că o furase pur și simplu dintre lucrurile pe care maică-sa și le adusese pentru ea de la Paris .Nu știam dacă gestul lui este frumos sau nu dar eu eram încântată să am în mâna mea așa bogăție. Poate că mi-a dat pachetul în ultima clipă de teama că voi refuza darul.Îmi spuneam ca desigur mă iubește mult dacă a făcut una ca asta pentru mine ! Drumul pâna în nordul Moldovei a durat 7 ore lungi în noapte . Ațipeam din când în când și mă visam cu Dorin, încă era parte din mine și din tot universul meu . Acasă mama era îngrijorată , nu mai dadusem nici un semn,nici un telefon de o săptămână . Mătușii îi spusesem că mă duc tocmai la Brașov ,mamei nu-i spusesem nimic.Nu știam ce va urma , dacă o să-l mai văd vreodată pe Dorin sau nu . Eram dintr-o dată atât de departe unul de celălalt .Voiam să uit totul , în definitiv încă eram virgină ,nimic nu era iremediabil pierdut , nimeni nu ar fi banuit aventura mea de-o vacanță . Dar problema cea mare era că îmi era dor .Îmi era nespus de dor de el , de privirea lui , de buzele lui , de brațele lui .Îmi era dor să fiu din nou cu el . Ne sunam la telefon zilnic spre disperarea a lor mei care se și îngrozeau de factura telefonică ce avea să vină . Apoi el mi-a zis că ar putea să vina până în Botoșani, să vadă Moldova , că ai lui îi dădeau voie .Sunt sigură că i-a mințit de fapt că vine la cine știe ce coleg de facultate .Nu știam ce să zic , nu era ceva așa de simplu să-ți convingi părinții să accepte un partener pentru tine care ești încă un copil în ochii lor.Nu știam ce or să zică ai mei și dintr-o dată l-am iertat până și pe Dorin că nu a avut curajul să mă rețină în București și să mă prezinte alor lui .Nu știam ce să fac . În definitiv el urma să fie soțul meu , nu-i așa ?Trebuia să începem cu ceva, asa încât mi-am luat inima în dinți și i-am spus mamei că m-am îndrăgostit .A fost un șoc pentru ea desigur , mi-am dat seama că ea ar fi vrut să rămân o veșnicie fetița ei cuminte , nu-și dăduse seama până atunci că am crescut sau cred că refuza să vadă acest lucru .Sau poate că mama știa viața unei femei măritate dar nu putea să-mi zică nimic , tot nu aș fi înțeles. Am convins-o că Dorin e din cea mai bună familie cu putință ,că e bine crescut și că totul va fi bine .Nu știu ce credea mama , desigur se aștepta ca el să vină poate cu părinții lui și să așezăm de nuntă .Am făcut o curațenie luna prin casă deși în baie și în bucătărie pereții dați cu vopsea nu se comparau cu băile faianțate și cu oglinzile imense cu ramă aurită din casa lui Dorin.Mobilierul casei în care copilărisem mi se părea dintr-o dată atât de demodat , tablourile de pe pereți erau doar reproduceri ieftine ,totul mă înjosea de parcă ai mei nu ar fi muncit ani de zile cinstit , funcționari la datorie .El a venit singur .Eu știam asta dar am lăsat să treacă de la sine și ai mei nu au mai întrebat nimic .Nu e bine să forțezi mâma unui băiat sau a familiei lui căci se sperie și pleacă și fata rămâne cu rușinea și nemăritată . Nu am pomenit mamei nici un cuvânt despre casa luxoasă a lui Dorin căci m-ar fi întrebat imediat de unde știu asta .Eu însă mă simțeam atât de inconfortabil în propria mea casă , în camera mea unde copilărisem și unde îmi țineam încă jurnalul ascuns în spatele bibliotecii .A stat doar cinci zile , cazat în camera fratelui meu plecat pe vremea aceea în armată. Diminețile erau ale noastre , ai mei erau cu servicul lor .Și așa, în tihna camerei mele , am reușit să ajungem la mult așteptata de amândoi deflorare , fără durere dar și fără nici o plăcere din partea mea .El mă întreba: -Þi-e bine ? Eu răspundeam : -Da. El se relaxa și în scurt timp ejacula satisfăcut că e ferict și că și eu sunt mulțumită .Devenise foarte sigur pe el , vedeam în ochii lui că e așa , dintr-o dată se transformase dintr-un neștiutor într-un bărbat adevărat , eu devenisem femeia lui iar el deținea cheia fericirii mele . Totuși unde era acel miraj , unde era vraja , de ce o penetrare ar fi trebuit să mă facă să mă simt bine și fericită ?Eu aveam doar dureri , mi-era greu și să stau pe scaun , încercam să nu se observe și mai ales încercam să nu-și dea seama mama de ceea ce mi se întâmplă . Atâtea minciuni la un loc .Pe el îl mințeam că mi-e bine , pe mama că nu se întâmplă nimic . Începutul toamnei , deja trebuia să înceapă școala , eu să plec la Iași , el la București .Urma să încerc un transfer . M-am dus la secretara facultații și i-am explicat situația : mi-a răspuns sec : -Nu se aprobă transferuri între centrele universitare decât dacă soțul sau părinții sunt din Bucuresti.Nici o excepție. Grea dilemă .L-am sunat pe Dorin și din nou simțeam că întind coarda și forțez mâna destinului. -O să ne căsătorim , desigur , dar nu acum , mai întâi să terminăm facultatea , eu în Iași nu pot să vin , mai încearcă tu ceva acolo ,poate îți trimit ceva să dai secretarei. Cu ai mei nu se putea discuta . Ei îmi spuneau :mărită-te cu Dorin și o să pleci în București dacă asta vrei .Ce voiam eu ?Eu nu știam ce mai vreau , eram prinsă la mijlocul unei situații fără ieșire .Trebuia să merg mai departe dar îmi dădeam seama că era aproape imposibil .Mai erau 5 ani pâna să termin facultatea .O relație nu poate dura de la distanță chiar atât de mult .Oare el mă iubea cu adevărat sau am fost o pradă usoară pe care nu și-a putut-o refuza ? Cred că și el era confuz în toata povestea asta , pe umerii lui se ridicau dintr-o dată poveri prea grele , libertatea e destul de prețioasă și asta o simți cel mai tare când ai cătusele foarte aproape. Sunam când aveam bani de telefon și ne scriam săptămânal .Încheiam invariabil mesajele cu “al tău soț “ sau “ a ta soție “ ca să ne mai ridicăm moralul,în definitiv erau niște cuvinte dar eu le luam în serios .Epoca internetului era foarte departe .Nu pot să-mi dau seama de unde aveam atunci atâta energie în mine , plecam cu trenul sâmbătă noapte , ajungeam la București dimineața , umplam prin parcuri ,prin săli de cinema,prin cofetării și seara mă întorceam din nou la Iași și după o altă noapte de mers cu trenul mă duceam la cursuri . El pleca mai puțin din capitală , trebuia de fiecare dată să inventeze câte o minciună pentru ai lui ca să plece de acasă .Dar eu înțelegeam , îmi spuneam că o să se rezolve într-un fel , poate că anul următor o să pot pleca totuși la București.Oboseala asta , a drumurilor bătute cu trenul , a nopților nedormite m-a dat peste cap mai repede decât am prevăzut. Am făcut hepatită și a trebuit să stau inernată în spital două săptămâni .Nu aveam telefon , nu puteam decât să trimit câte o scrisoare ce facea câteva zile până la destinație.În convalescență am plecat acasă la ai mei aproape o lună , el a venit să mă vadă la fiecare sfârșit de săptămână . Ai mei se obișnuiseră cu el și deja se liniștiseră putin , cred că le devenise și lor simpatic, nu aveau ce să-i reproșeze și li se părea un soț potrivit pentru mine . Venea cu mici cadouri în special pentru mama ,ca un veritabil viitor ginere ce era . Mie îmi aducea tot soiul de jucării de plus cu care dormeam în pat .Dar ori de câte ori aveam ocazia să facem sex pentru mine era deja ca o pedeapsă. Știam că trebuie să o fac , nici un bărbat nu ar sta cu o femeie frigidă ,din instinct sau din rațiune , cine știe , imi spuneam ca sexul trebuie să fie , ba mai mult partenerul trebuie să aibă confortul psihic , să știe că te simți bine cu el și că nu cauți fericirea în altă parte. Orgoliul masculin nu trebuia deranjat .Și așa mimam întotdeauna o stare de bine care pe el părea să-l liniștească .Auzisem că de multe ori fericirea pentru o femeie vine mai târziu ,poate chiar după o naștere și mă consolam cu speranța asta . După hepatită am continuat să mă simt din ce în ce mai rău , aveam o astenie cumplită pe care încercam să o maschez dar și cea mai scurtă plimbare era un chin .Reîcepusem școala și încercam să recuperez din cursurile pierdute. Am început să am grețuri și cănd mi-a întârziat ciclul mi-am dat imediat seama că nu mai era hepatita de vină ci o sarcină .Asta a venit pe capul meu ca un trasnet .Fetele din cameră nu erau prea îngrijorate se obișnuiseră să vărs dis de dimineață , parcă mă îngrășasem un pic dar totul era de la hepatită , bineînțeles .Când i-am zis la telefon vestea a tăcut lung .Apoi m-a întrebat: -Cum de s-a întâmplat asta ? Doar ești studentă la medicină !Ce naiba ! Noi nu dicutasem până atunci despre problemele de contracepție , eram atât de ignoranți în aceasta problemă amândoi , fiacare bănuia că celălalt știe ce face dar de fapt nici unul nu știa ce se întamplă: el credea că eu știu să mă păzesc de o sarcină , eu bănuiam că el își dorește un copil cu mine tocmai pentru că nu deschisese niciodată subiectul și nu folosea prezervative ,nici nu aveam habar cum arată sau cum se face rost de ele .În sinea mea îmi spuneam că un copil ar rezolva toate problemele noastre , Dorin , ca tată responsabil ar fi dator să mă ia de soție,aș pleca la București fără probleme , ne-am muta împreună în garsoniera lui ,am lua-o pe tanti Florica să ne ajute cu copilul , am fi foarte fericiți .Asta era logica mea de femeie naiva și neumblată prin lume .În definitiv oamenii se îndrăgosteau , se căsătoreau , făceau copii de când lumea .De ce am fi fost noi doi diferiți ? Oare Dorin credea că am făcut-o premeditat? -Trebuie să vii de urgență la București !mi-a zis a doua zi la telefon ,am vorbit cu ai mei , te așteptăm aici! Acest te asteptăm a avut în urechile mele deodată reverberații magice .Deci mă aștepta toată familia Pogor . Asta era atunci un lucru bun .Vor să mă cunoască și sunt dispuși să mă accepte în viața lor . Mi-am făcut în grabă un mic bagaj .Simțeam că lipsește ceva : era un cadou pentru ai lui , așa se cuvenea,Dorin aducea de fiecare dată câte ceva pentru ai mei .Trebuia să arăt că sunt o fată bine crescută chiar dacă familia mea era modestă .Mi-am amintit de colecția lor de discuri .Am dat fuga la un magazin de muzică și din ultimele economii am cumpărat un disc cu capricii de Paganini .L-am împachetat cum m-am priceput eu mai elegant și l-am pus bine la fundul genții să nu se îndoaie .În aceeași seara care s-a nimerit să fie sâmbătă eram în tren .Parcă nu-mi mai era nici așa de greață , parcă nici obosită nu mai eram .Viața își urma făgașul firesc,da , o să mă căsătoresc, o să mă mut în capitală , o să nasc acolo un băiat sau o fetiță , o să o luăm pe tanti Florica să ne ajute , noi o să ne continuăm studiile, cu banii or să ne ajute părintii ca și până acum, am mai fi primit și burse de familiști, nu eram prea pretențioși. Dimineața devreme , abia se crăpa de ziua , era în decembrie. Zgribulită de frig mă îndreptam spre capătul peronului unde știam că el mă așteptă de obicei . -Cum a fost drumul ? Deci ocolește subiectul , mă ia cu politețuri ,nu mă sărută și nu mă întâmpină cu brațele deschise ca odinioară … ce o fi asta ? -Obositor –am răspuns .Unde mergem acum ? -La ai mei acasă. -E de bine sau de rău ? -Pai o să vedem . -Le-ai spus ? -Da ! Am tăcut ,până acasă la el nu am mai îndrăznit să discut nici măcar despre vreme .El era nedormit sau doar emoționat sau poate îngrijorat de întâlnirea care urma să se desfașoare în acea zi . Maică-sa m-a întâmpinat prima , cu o privire de gheață , mă examina ca pe un animal exotic. Un zâmbet de protocol încerca să salveze situația .Eu , cu privirea lăsată în jos precum a vinovaților,poate cerșind bunăvoința zic: -Bună dimineața. -Bună dimineața drăguță .Poftim , intră . În vestibul mi-am dat jos scurta mea din blană sintetică și am pus-o în cuier. Atunci am observat alături o superbă blană de vulpe argintie și dintr- dată m-am simțit penibil precum o țărăncuță aflată prima oară la oraș .Nu aveam de gând să mă las totuși intimidată de propriile mele percepții și de o blană de animal mort .Eu eram iubita copilului ei , mama nepoților ei așa că trebuia să ajungem să facem pace într-un fel sau altul . Am intrat în sufrageria pe care eu o cunoșteam dar pe care trebuia să mă prefac că nu am mai văzut-o niciodată . -Cu ce să te servesc ? Un ceai cu lamâie ? -Da , mulțumesc , un ceai . A plecat în bucătărie , moment în care d-nul Pogor s-a ivit și el în halat și papuci de casă , de abea trezit din somn .Părea un om cumsecade ,își dădu cu mâna pe obrazul încă nebărbierit în dimineața aceea apoi se îndreptă spre mine : -Deci tu ești Eva . -Da , chiar eu . -Pe mine o să mă scuzați , am ceva treburi de făcut . A ieșit fără să pricep dacă gestul lui nu era mai degrabă o teamă de a lua decizii sau măcar de a fi de față când se vor lua ele .Ceaiul nu mai venea , eu și Dorin încercam să mimăm firescul fără succes .Mă dureau spatele , capul și ochii de atâta mers cu trenul și de nesomn . -Draguță , uite ceaiul .Vrei și zahar ? -Nu , mulțumesc .Aș vrea mai întâi să mă spăl pe mâini . Am fost condusă în baia cea mare ,acolo pe policioară ,langă parfumul L’air du temps în sticluța lui fină ,dreptunghiulară, o crema L’Oreal. Mi-am adus aminte de cadoul primit astă vară .Poate că e un semn bun. Într-o zi și eu îmi voi permite excursii în străinătate și creme scumpe ,în definitiv o să fiu doamna doctor Pogor .Hai , curaj ! Mi-am băut ceaiul și nimeni nu scotea o vorbă despre nimic .Dorin m-a invitat într-un târziu în camera lui să mă întind puțin până la prânz când urma să luăm masa în familie . M-a cuprins dintr-o dată o liniste imensă , m-am ghemuit în pat și el m-a învelit cu un pled , a aprins focul în soba veche de teracotă albă și în scurt timp am adormit fără nici un fel de grijă . Eram liniștită , știam că aici mi-am găsit fericirea, că eram ocrotită , iubită , înțeleasă .Ce trebuia să fac era să fiu ascultătoare și să am răbdare .Când a venit vremea am fost chemați amândoi la masă . În sufragerie era întinsă deja masa cu o față de masă albă ,impecabilă . Pahare de cristal, farfurii din porțelan fin, cu margini aurite , șervețele de masă în culori vii cum nu mai văzusem. Îmi părea ceva așa de festiv încât îmi ziceam : asta e ziua cea mare ,azi voi fi cerută în căsătorie desigur ! Ne-am așezat la masă cu toții , ne-am urat poftă bună ,nimeni nu a făcut nici un fel de rugăciune dar mi-am zis că nu o fac acum din cauza mea ,erau vremuri în care nu puteai fi sigur pe nimeni care îți intră în casă .Eu m-am simțit datoare să ofer cadoul doamnei din fața mea și care părea de neîmblânzit. A desfăcut ambalajul , s-a uitat la el apoi mi-a zis cu un aer distant : -Mulțumim pentru cadou . Parcă am cumpărat discul ăsta de la Viena , nu-i așa , dragule ?și își dirijă privirea dinspre mine înspre domnul Pogor. - Se poate , dragă , a zis el vădit jenat de impolitețea soției .Apoi , uitându-se la mine: - Mulțumim frumos , domnișoară ! Un alt moment de tăcere ,fiecare sorbea din farfuria de supă fără nici o grabă . -Ei , copii, acum ce aveți de gând să faceți ?spuse taică-său cu un ton destul de normal ,poate ca să deschidă discuția ,el,capul familiei, cum se cuvenea . Eu tăceam , mă uitam la Dorin , Dorin la mine . -Păi cum , ați reușit să faceți un copil și nu știți ce vreți de fapt ? -Lasă , că nu știm sigur dacă e copilul lui Dorin ! interveni maică-sa cu un ton pițigăiat. Am simțit că tot sângele îmi inundă capul , gâtul , credeam că am halucinații și că ce auzisem de fapt nici nu fusese spus . -Mamă !zise Dorin cu ton scăzut , te rog eu frumos… Am înțeles instantaneu că eram în mijlocul unui război , nicidecum la un tratat de pace . -Doamnă , într-adevăr nu puteți ști dacă e sau nu copilul lui Dorin decât după ce se va naște !m-am trezit eu vorbind poate inspirat , poate nu . Cert este că maică-sa s-a potolit deîndată , s-a uitat în farfuria cu supă de parcă acolo era ascunsă o comoară și a început să mestece cu lingura căutând ceva ce nu găsea .Un timp am tăcut iarăși cu toții.Fiecare își pregătea ofensiva sau defensiva , depinde de unde priveai lucrurile . Am trecut la friptură ,mie începuse să mi se facă din nou greață de la mirosul de sos și usturoi, înghițeam încet căte o gură de apă , poate , poate îmi trece dar am sfârșit prin a mă duce în cea mai mare grabă spre baie unde am vomat tot ce înghițisem până atunci .Când m-am întors mi-am cerut scuze dar eram sigură că în absența mea toți au avut câte ceva de spus Maică-sa a spart tăcerea: -Uite , drăguțo,-ce idiot suna acest drăguțo în urechile mele și eu nu eram în postura să ripostez –uite cum stau lucrurile :sunteți amândoi tineri , nu aveți ce să vă încurcați cu un copil.Și apoi unde o să stați și din ce o să vă întrețineți ?Nu aveți cum , doar nu vrei să se lase Dorin de facultate de dragul tău !În al doilea rând , tu faci medicina , Dorin mașini agricole , unde vreți să vă îngopați viitorul ? La țară ?Nici vorbă !Dorin o să se căsătorească cu cineva cu slujbă în Bucuresti, o ingineră ,o avocată ce știu eu, ca să rămână aici, lăngă noi.Nici să nu vă gândiți la căsătorie !Uite cum văd eu lucrurile și soțul meu la fel –nu uită să sublinieze privindu-l în ochi pentru aprobare , ca nu cumva să-mi fac iluzii că pot cere sprijin de la el : o să te ajut să scapi de copil și după aia o să-mi lași băiatul în pace , ai înțeles ? Un moment de tăcere lung , eu nu îndrăzneam să spun nimic , Dorin nici atâta .Cred că scenariul era deja scris cu o zi sau două înainte de venirea mea , toată punearea asta în scenă cu pahare de cristal pe masă era făcută doar ca să fiu umilită și atât de descurajată încât să nu am nici un drept la replică . -Uite cum am hotarat ,urmă maică-sa. Deci aveam dreptate , totul era deja hotărât. O să stai internată câteva zile într-un spital unde cunosc un doctor Știu că ai avut recent hepatită și mi-a promis că o să mă ajute și o să te bage la comisia de întrerupere a sarcinii .Am tăcut iarăși cu toții pâna la sfârșitul mesei .Apoi m-am oferit să o ajut pe doamna Pogor să spele vasele -Lasă, drăguță ,că vine menajera și o să le spele , nu te obosi tu – de fapt suna ceva de genul”numai menajerele spală vesela iar tu nu ești departe de ele de vreme ce te-ai oferit să o faci.Trebuie să știi care îți este locul “. După amiaza aceea s-a scurs încet , ne-am uitat la televizorul color și bineînțeles că nimeni nu a văzut nimic . Seara am dormit în camera lui Dorin , ce rost mai avea să ne ascundem dar eu m-am simțit precum o cățea maidaneză adusă special pentru poftele unui câine de rasă .Ce urma să fie cu viața mea ?Numai Dumnezeu știa atunci sau poate că a uitat o vreme de mine sau poate, dimpotrivă, chiar atunci mă lua în brațe să pot îndura mai ușor... A doua zi macă-sa m-a dus la clinică ,urma să stau acolo câteva zile pentru analize .Am sunat acasă să-i spun mamei că sunt internată în cutare clinică din București și că părinții lui Dorin au vrut să fie mai siguri că nu am rămas cu urmări după hepatită .Uram că trebuie mereu să mint dar țineam prea mult la ai mei ca să-i fac să sufere .Și apoi cum ar fi fost să-i spun mamei :de fapt sunt gravidă și mă pregătesc să fac un avort !În spital am făcut primul examen ginecologic din viața mea .După dejunul în familie nimic nu mă mai speria , nimic nu mă mai umilea .Eram într-un fel de transă ,nu îmi mai păsa de nimic .Aveam deja 8 săptămâni de sarcină . Dorin venea în fiecare zi după cursuri și stătea pâna seara târziu , știu că uneori nici măcar nu mai avea timp să mănânce .Mă mângâia și îmi spunea că el nu o să renunțe niciodată la mine dar că trebuia deocamdată să facem ce zic ai lui , că depindem de ei chiar și financiar la o adică și că nu e bine să-i supărăm , că ei știu ce fac foarte bine, că sunt mai în măsură să decidă , să nu fiu supărată .Îl ascultam și cuvintele lui treceau pe lângă mine,nici el nu credea în ceea ce spunea și oricum nu el era cel hăcuit și disecat , nu el era departe de casă ,nu el stătea în spital și nu lui îi era frică .Am ieșit după o saptămână de analize cu recomandarea de a mă adresa comisiei de întreruperi de sarcină .Mai rămăseseră două săptămâni să pot face un chiuretaj în siguranță și mai veneau și sărbătorile de iarnă. Ghinionul trebuia însă să mă urmeze de la un capăt la altul.În București nu se putea , trebuia să plec de urgența la Iași , să mă descurc pe cont propriu .În Iași colegele m-au întâmpinat îngrijorate: -E grav cu ficatul tău ? De ce ai stat în spital la București ? -Nu e așa de grav , doar că se vindecă mai încet . -Aha , de aia ai mereu grețuri .... La comisia din Iasi iarași ghinion ,nu aveam decât viză de flotant,nu eram primită .Ori îmi făceam mutație la cineva în Iași ori trebuia să mă duc la Botoșani unde aveam domiciliul .Îl sun pe Dorin și îi zic că am hotărât să abandonez , o să fac copilul și ce o fi o fi , eu acasă la ai mei nu mă mai duc. Am început să merg la cursuri, lipsisem de la școală nepermis de mult .Mai era puțin și începea sesiunea , aveam incredibil de mult de învățat . Cu toate astea , poate printr-o ciudată lege a compensației ,poate ca un refugiu din calea problemelor mele mintea mea reușea să rețina cu punct și virgulă cursurile de la prima lectură .La numai câteva zile apare mama la Iași , în mijlocul săptămânii.Am înțeles imediat situația . -Te îmbraci și mergem acasă să rezolvăm problema ! Mă privea aspru și supărată ,nu zicea mai nimic , eu o ascultam docilă . Dacă m-ar fi bătut , dacă m-ar fi jupuit de vie mi-era mai bine .Doamna Pogor nu s-a dezmințit și i-a sunat pe ai mei și probabil că le-a vorbit în niște termeni de ultimatum sau de amenințare să-și țină golanca acasă și să-i lepede plodul cum or ști ei că pe ea nu o mai interesează și nu are de gând să plătească vre-o pensie alimentară.Iar băiatul ei să fie lăsat în pace. În Botoșani comisia se ținea o dată pe săptămână , cu programări .Mama a tot plâns pe la ușa doctorilor, a mituit secretarele să mă bage mai în față pe lista de așteptare .Doctorul care m-a consultat mi-a zis că deja era prea târziu , că nu se bagă în așa ceva .Nu știu ce a făcut mama și cu ce argumente ori cu ce pile a venit la el să-l convingă să-mi facă chiuretajul. Eram cam vre-o 20 de femei adunate acolo , eu eram sau doar păream cea mai tânără și necunoscătoare , celelalte erau femei în toată firea , cu patru-cinci copii pe acasă , majoritatea țărănci și se vedea că nu erau pentru prima dată acolo .Mi-am așteptat rândul fără să scot un cuvânt, ca un animal la abator. Am urcat pe masă neîndrăznind nici măcar să cer iertare de la Dumnezeu pentru păcatul ce urma să-l înfăptuiesc .Ce rost avea să o mai fac de vreme ce decisesem să păcătuiesc ?Cred că mi se făcuse ceva anestezic, în definitiv eram și eu studentă la medicină , viitor medic , măcar atâta cred că s-o fi putut face pentru mine dar durerea fizică era totuși îngrozitoare. Sufletul meu era și mai zbuciumat .Cum de ajunsesem aici ? Cum de o seară plăcută la Costinești se termina pe o masă ginecologică ? Cum de m-am lăsat în naivitatea mea condusă de principiul că toată lumea nu-mi vrea decât binele când de fapt fiecare nu-și urmărește decât propriul lui bine ?Ce o să zică mama și tata în zilele urmatoare?Unde să mă duc să pot uita de acest coșmar ?De ce nu pot să fiu din nou fata mamei inocentă și îndrăgostită de un coleg de liceu ? La un moment dat ceva nu mergea bine , nu-mi dădeam seama ce pentru că nu mai aveam nici o durere și totul părea liniștit în mine , doctorul țipa la cele două asistente , asistentele țipau una la alta și amăndouă se îngrămădeau la dulapul cu medicamente ,îmi luau tensiunea ,mi-au prins o venă la o mână ,apoi la cealaltă .Atunci m-am gândit cu adevărat că s-ar putea să mor , doar spusese doctorul că e târziu și nu se bagă la așa ceva că e periculos ! Am realizat că plec din lume fără nici o părere de rău .Nu lăsam nimic important în urma mea .Nimic nu mă ținea pe pamânt , nu aveam nici o motivație să rămân :Adonis nu mă iubise deloc, Dorin mă abandonase ca un laș , ai mei oricum nu aveau să mă ierte niciodată pentru ce le făcusem.Doar moartea mea ne-ar mai fi putut împăca .Nu era nici o pierdere pentru univers dispariția mea .Eu aveam să mă duc în ceruri , în Iad, desigur , dar dacă asta meritam trebuia să-mi accept osânda .Totuși s-a întâmplat că nu am murit atunci .Dacă s-ar fi întamplat asta ,acum nu mai eram aici să trec prin tot calvarul acesta dar cu siguranță că aș fi pierdut o mulțime de clipe frumoase pe care le-am trăit pâna azi. Mi-am revenit târziu în salon , toate celelalte femei plecaseră de mult la casele lor, la copiii și la soții lor ,una din asistente a venit și mi-a zis că voi rămâne câteva zile sub observație și o să trebuiască să mai fac tratament . Spre seară mama a trecut ,mi-a lăsat o sticlă cu ceai și o jumătate de pui fript , unde l-o fi găsit și cum l-o fi gătit săraca știind cui îl aduce ? -Cum te mai simți ? -Bine !ce era să răspund ca să spun ceva.. -Atunci eu am plecat , să mănânci să te pui pe picioare , auzi ? -Da , mamă . În noapte, ramasă singură în salonul acela imens și friguros m-a trezit un chițcăit de șoarece .Nu m-am speriat .După ce treci prin ceva atât de cumplit ar fi și culmea să te mai sperie un șoarece !M-am gândit că poate e o șoricioaică și umblă să-și hrănească puii . M-a cuprins o milă teribilă . M-am uitat sub pat , era într-adevăr o gaură de șoarece . Am așezat un colț de pâine acolo și un timp nu s-a mai auzit nimic.Apoi am adormit.Dimineața bucațica de pâine dispăruse . A doua zi doctorul m-a consultat și mi-a zis că pot pleca acasă.Unde acasă ? Căci acasă nu mai era pentru mine nicăieri .Acasă e locul unde te simți bine , iubit , așteptat . Pentru mine nicăieri pe pământ nu găseam atunci acest loc .Ai mei nu au vorbit cu mine cele cateva zile cât am mai stat acasă .Dorin mă suna în fiecare seară să se asigure că sunt bine dar nu mai avea nici o vibrație în glas . Poate nu mai aveam eu urechile de altădată . Tata tăcea și se purta de parcă nu știa nimic . Era un mare absent al casei ca întotdeauna retras cu lecturile sale.Mama tacea și ea dar din privirea ei întelegeam tot: devenisem o povară rușinoasa pentru ea .Poate că în secret tata se spălase pe mâini și îi reproșa ei acest dezastru din casa Corsei .Nu mai mâncam cu ei la masă , stăteam toată ziua în camera mea cu ușa închisă ca într-o celulă de pușcărie.Așa am petrecut în acel an sărbătorile de iarnă.După acel insuportabil exil în propria mea cameră am luat din nou drumul Iașilor .Mama m-a condus pâna la tren ajutându-mă cu bagajul și uitându-se drept înainte la drum mi-a zis ce nu a avut curajul să-mi zică pană atunci în casă : -Îți interzic sa mai suni la familia Pogor .Nu o să te mai vezi și nu o să mai vorbești cu Dorin de azi înainte . -Da , mama, am îngânat tremurat cu lacrimi în gât . Aș fi făcut orice ,mi-aș fi smuls inima din piept să redobândesc dragostea de odinioară a mamei mele dar știam că așa ceva nu mai era cu putință. Atunci credeam că totul este pierdut,că viața mea nu mai are nici un sens , pluteam precum o corabie în derivă .