Poezii

Ce-i viata ta...? - un mister, o carte-ntre mii O deschizi si-ncet te afunzi printre neatinsele pagini. Ai vrea intr-o clipa pe toata s-o stii, Dar nu poti intoarce o fila...pana ce nu o

Cateodata, cateodata inima-mi scrie versuri Da forma gandurilor Si-mbraca-n vesminte sentimentele N-are curaj sa spuna iubirii IUBIRE Dar penita-i marturiseste totul Unei coli albe Albul nu

Mi-e inima zdrente si ganduri gonesc in abis E-ntuneric si rece in carcera in care Mai demult, chinuit m-am inchis Si-asteptand printre lacrimi uscate sfarsitul... In departare, zaresc raze de

Mi-a ramas inima intr-o galerie de arta, Era singura vie printre atata natura moarta. Astazi, bataia-i plapanda se stinge incet... Inca nu-i moarta...insa nu stiu ce mai astept!

Inima - crenel in zid de hartie De veghe-n arcade de suflet pustiu Strapunge sageata cat scutu-i e viu...

Zdrobesc infinitul in palmele-mi marunte, Si vesnicia o atarn intr-un cui...langa frunte Imi strig pe la colturile fiintei biruinta...infranta, Si-adorm intr-o lespede, ce pare...ma saruta...

Zac in tacerea gandurilor mele Nu-mi mai vorbesc, nu-mi mai soptesc... Iar frica de mine creste...se transforma... in groaza de tine Si m-ascund printre zambete false si gesturi fine, Am uitat

De cand te-am intalnit Am aflat ce-i singuratatea, Iar distantele dintre noi Le masor in ani lumina... Desi adeseori ma intreb daca nu cumva exista si ani intuneric... Si totusi, nu mi-ar lua

Am visat ca am invatat sa visez, Am inchis ochii si am inceput sa vad, Am privit adanc in suflet si eram acolo - Inconjurat de pareri sentimente si ganduri. Goneam pe coridoare inguste si