Poezie

Coșmarul

1 min lectură·12 iulie 2022

Mediu

Am avut un vis aseară.

Era mai mult ca un coșmar!

Eu transpirat și amărât

Tolănit în pat zăceam,

Iarăși capul îmi era pulbere zdrobită.

Un nor negru, otrăvitor îmi ieșea pe urechi,

Și pielea-n galben era vopsită

Asemenea unei șopârle străvechi.

Lângă mine doarme ea:

Iubita mea!

Căreia-i datorez până și acest coșmar.

Căci nu de durere fizică mi-e frică,

Ci de durerea de-a o pierde pe ea,

Rătăcită deasupra unui val.

Și casa e asediată!

Ea doarme liniștit lângă mine,

Dar ușa este descuiată

Și valul vine, vine, vine!

Ușor, cu pași mărunți

Se apropie de pat,

Iar eu sub apă cad adânc

Si nu am cum să mai scap!

Simțindu-se protejată, iubita doarme neîntoarsă,

Pentru ea mi-aș fi sacrificat și propria viață,

Însă întro clipită ea ajunge acolo sus pe val,

Eu mă înec și respir apă zicând:

”-Trezește-te acum și întoarce-te la mal!”

Nu mă aude, doarme liniștită

Acolo sus, pe acest val

Și-n agonia sfârșitului mă trezesc!

”_ Ptiu! Noroc c-a fost doar un coșmar.”

00660

Eduard Nicola Bulf. “Coșmarul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-nicola-bulf/poezie/14163474/cosmarul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.