Poezie

Disecția Genezei

1 min lectură·11 aprilie 2020

Mediu

Adam și Eva sacrificând un șarpe

Au citit în mațe viitorul.

Și-au făcut după seama,

Devenind

Ca chipul și asemuirea lui Dumnezeu.

Am rămas să trăim în viziunea mațelor,

Șerpuind prin ele,

Bântuiți de șoaptele ce promit

Că nălucirea Părinților

Are la sfârșit o morală.

Prin ochii întredeschiși răzbat siluete.

Săracii cerului se scuză de întârziere.

Roșul din pomeții lor e încețoșat

De mustele ce roiesc ca nimb.

Nimeni nu știe ce le atrage.

Trâmbița lasă un lătrat răgușit.

De când Dumnezeu a murit

Îngerii au uitat odele.

Am uitat și noi

Că un suflet nu pleacă singur.

Muștele au supt din albul ochiului

Și au stors din cărnuri înțelepciunea

Că un om și mort se mai îngâmfează o dată,

Plin de aer.

Concluzia bucăților însă

Este mereu cântată împrăștiat

Moaștele întârzie mulânduse pe oase.

Refuză să fluture ceva alb afară.

Supără pământul

Ce își cere înapoi

Marmura împrumutată cărnii.

Să-i zică cineva lui Atlas

Să lase bolta jos.

Nu mai e nevoie de ea.

00651

Eduard Gușan. “Disecția Genezei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-gusan/poezie/14146038/disectia-genezei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.