Poezie
12 August
2 min lectură·
Mediu
Batai de inimi planse se pierd in departare
Si-amara mi-e povestea, de lacrima si viers;
Prin ani de nebunie si jale picuranda
Icoana amintirii s-a ofilit, s-a sters...
Cuvintele-mi ard gura si limba-mi de cenusa;
Din ochi albastrul curge zadarnic pe obraz.
E prea tarziu, iubito, sa ma saruti pe frunte:
Pamantul mi-e odihna sub cetina de brazi...
Mi-a fost iubirea focul ce arse pana-n capat,
Durerea-mi fu ca gheata, prin carne, pan'la os.
Vor trece nopti si zile prin chipu-mi rece, rece
Si nimeni nu va spune ca sunt un mort frumos.
De-acum, tarzia clipa, doar ea ma va cuprinde
Soptindu-mi friguroasa ca sunt al ei pe veci;
Da, te-a invins, iubito, supremu-mi sacrificiu,
Si-n ale tale palme-mi sunt mainile tot reci.
M-am razbunat pe mine, prin nasterea-mi in moarte
Si-n gand imi rasarira flori albe de cristal;
Trecura temeri aspre si bucurii marete
Prin multe necuvinte, ca valul dupa val.
Sapa in mine brazde iubirea blestemata,
Ma arse fierul rosu al dragostei din trup
Si-n haosul ce-aievea ma prinse ca-ntr-o cusca
M-ai azvarlit, iubito, ca trantorul din stup...
Acum... este tacere... orbire... nefiinta...
Flori palide de gheata in geamuri se topesc...
Imi curg in flacari lacrimi pe chip si-adanc in suflet
Caci gtlasul tau imi cere sa mor si sa traiesc.
-------------------------------------------------
A fost, a fost odata, a fost ca niciodata
Iubire. O iubire ucisa pe nedrept
Si-o inima pierduta in visuri ne-mplinite
Murind, ea, cea din urma, in carnea unui piept...
001834
0