Poezie

Despre ceva

1 min lectură·24 mai 2005

Mediu

Despre ceva

În primăvara vremelnică

Îmbobocitoare de copaci goi

Mi-am afundat mâinile ca într-o iarbă

În căldura sânilor tăi moi

Ploua cu fulgi de soare

În ochii răsăritului crepuscular

Iar noi, precum secunde nemișcătoare

Ne ofeream sentimente și minciuni în dar.

Din când în când, copiii strigau

Și asurziți vegheam la mormântul vieții,

Eu rece, tu caldă, tu rece, eu cald

Ca toate fetele și toți băieții.

Cu timpul, am prins rădăcini în tine,

Ca un parazit monstruos și buimac

Și înotam în fericire mocnit-apoasă,

Ca o broască într-un lac.

M-ai crescut, iubito, aproape cu dragoste,

Cu degete înfiorate model ai creat

Și în flacăra iubirii m-ai ars

Ca pe un obiect magic, uitat.

Am ajuns să strălucesc precum ochii tăi

Și așteptarea ta sfârșindu-se-n fericire

M-ai spart de pământ, fără să pot

Să-mi mai revin din uluire.

Ai plans apoi ca un copil

Și cu mâini însângerate ai adunat

Cioburi nemaifolositoare

De sub petalele unui cais scuturat.

Și asta a fost tot.

Povestea e veche,

Și ți-am spus-o

După ureche.

001.572

Eduard Burlacu. “Despre ceva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-burlacu-0009124/poezie/123348/despre-ceva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.