Poezie

Fluturii genelor

pentru Emmy

1 min lectură·22 februarie 2008

Mediu

Stii....mi-e dor de pașii tăi apăsați...

pe parchetul rece..

mi-e dor de măna-ți caldă ce-o lipești pe mine-n somn,

mi-e dor de-aroma părului tău sănge..

curgănd șuvoi in mine, alunecănd in noi ...

și-a respirației caldura prin buze aprinse-n jar,

ce mi-au turnat adănc...neprețuitul lor nectar..

știi...mi-e dor de zbaterea fluturilor ..genelor.. aripilor..

din ochii noștrii lipiți privirii,

cănd ne uitam pierduți cum trandafirii

se-nfig incet cu țepi in palma moale a iubirii..

mai știi?

cum te mușcam de urechiușa,

un iepuraș de puf iubita mea,

ce-n brațe moale-mi se lasa ca o păpușă...si glas n-avea sa strige,

și de-ar putea..tot n-ar striga...

de dor mi-e sufocarea infocata,

a geamătului freamătului pat

iubind alene asa cum n-am visat,

o preafrumoasa ,minunata fata ...

tu visele-mi tulburi mereu,

fugind..zămbind desculță pe parchetul rece,

căți ani și luni și vremi vor trece

să te aud venind..fugind..zămbind...

00727

Eclesiastul. “Fluturii genelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eclesiastul/poezie/1770065/fluturii-genelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.