scrisoare adresata iubitului meu

Si daca m-as transforma in micul print si as sta de vorba cu oamenii din mine...ce fel de oameni as intalni? Cu siguranta as intalni vreo 3-4 care nu-mi vor placea...unul din ei ar fi...superficialitatea, apoi inconsecventa, nerabdatorul...pentru al patrulea mai stau pe ganduri pentru ca nu il gasesc...ma gandesc ca pana la urma iti trebuie curaj sa te vezi asa cum esti...cred ca al patrulea este omul trist...m-am nascut cu el... Imi spunea Cezar ca nimeni niciodata nu va rezista langa mine pentru ca ma agat prea mult...oare intelege cineva nevoia mea de afectiune...eu am ce sa daruiesc si nu ma tem !Cineva va dori sa inteleaga , sa accepte o va face...nu cred in \" azi daruiesc mai putin ca el sa nu se simta sufocat\"...cred in \" fac pentru ca asta simt\" , in al tine de mana pentru ca pur si simplu asa simt, cred in a saruta ochii celui drag pentru ca asa simt iar daca el nu are libertatea sa primeasca probabil ca....\" nu suntem din acelasi film\" Este lung drumul prin mine...sunt locuri atat de adanci incat imi este frica sa intru acolo...imi plac camerele luminoase unde ma intalnesc cu omul cu sufletul bun, cu omul cald, cu omul drept, cu omul sensibil, cu copilul din mine, cu omul creator, cu omul care are umor si doamne uite cati oameni locuiesc in mine si cati or mai fi si nu-i vad... Hmm........ciudata usurinta acesta cu care ma deschid..mereu am indus in eroare si putini cred si vad din ce arat si parca uneori imi e ciuda..eu, eu iubesc oameni din mine, cei care imi plac...pe cei care nu-mi plac rareori ii infrunt...uneori strabat camere in care sunt depuse batalii, batalii pe care le-am pierdut si ma intristez...chiar daca mi-as dori sa schimb ceva stiu ca nu exista solutie si ca oricum as fi pierdut.Nu este nimic rusinos in a cadea, probabil...hmm...ciudat, cum ma ridic de fiecare data..este mai dureros pana constientizez ce mi sa intamplat apoi ma ridic atat de brusc ca nici nu imi dau seama... Schimb cararea si aici il gasesc pe omul besmetic..el alearga dupa fiecare raza de soare si vreau sa-i spun sa se opreasca pentru ca asa nu va ajunge nicaieri dar ma opresc si nu-i spun nimic si el face parte din mine si-l va ajuta probabil alt om din mine...cred ca omul cu mintea desteapta si plec mai departe. Undeva intr-un colt este...cine-o fi?...este femeia din mine...femeia care asteapta, spera, rade, plange,iubeste si raman sa o privesc...si tac.