Poezie
Emoție
1 min lectură·
Mediu
(12.10.09)
Uneori cred c-am să-nebunesc de atâta emoție!
Inspir adânc culoarea si tac.
În josul crengilor stă un copac.
Uneori cred c-am să-nebunesc de atâta emoție!
Parfum de nebunie se ivește dintre faldurile rochiei!
Diafane priviri de simțiri mă învăluie
Într-o aripă lungă cu trenă străvezie.
Parfum de nebunie se ivește dintre faldurile rochiei!
Cu simturile-nchise simt intens noi simțuri!
Pietrele încă dorm sub cursul de râu.
Calul sălbatic aleargă fără frâu.
Cu simțurile-nchise simt intens noi simțuri!
002.028
0
