Poezii

Îmi țes în minte cetatea şi refugiul… unde, Pereții întunecați şi umezi mă vor ascunde De mine… şi din paradisul destrămat, prin ferestrele rotunde Doar durerea dragostei

Escaladând lumina cu ochiul hulpav, Făcându-mi loc prin mărăcini şi spini, Eu îmi hrăneam al meu suflet bolnav Cu ale timpului bătrâne rădăcini… Dând

Vis în suflet, vis în noapte, Dulce-apari din amintire, Ca a soarelui sclipire Pe mere de aur coapte ! Alb de suflet, alb de nori, Dulce e a ta privire, Ca a razelor strivire Pe petale reci