In delir

Indoielnici ganduri ne bantuie atunci cand este vorba de supravietuire; de unde am venit, incotro ne indreptam, daca este bun drumul pe care am apucat sa-l croim. Raspunsuri gasim la tot pasul valabile sau mai putin valabile. Vesnic indrumati de credinte si reeligí, uitam sa ne comportam asa cum am fost creati: cu ganduri, vise, sentimente, trairi, conceptii… Ne aducem scuze si explicatii la tot ceea ce traim, si ceea ce este mai rau punem totul pe seama unei singure persoane sau entitati. Noi unde suntem? Raspuns: da, suntem creatia celui de sus sau, creatia terrei ar spune stiintificii. NU, noi suntem doar si entitati singulare, care prin uniunea puterii de gandire ajungem un tot unitar, care cu sau fara buna stiinta ne agatam de stiinta sau de religie. Noi am creeat dumnezei, noi am creat biserica, noi creem oameni, scopuri, sentimente. Dar ne e usor sa nu aprofundam propriul nostru eu sau poate nici nu vrem.