eu cu mine

stau,e liniste sacaitoare,as vrea sa fiu in cu totul alt loc,ma enervez atunci cand vreau sa scriu si scaunul imi scartie,sunt tulburator de pasnic dar nervii simt ca zbiara,imi pun o intrebare,de ce? de ce eu? de ce sunt nevoit sa scriu ceva ce altora le scapa, si intr-un moment de sila imi zvarla acelasi amarat comentariu,spunandu-mi ca virgula imi scapa,ca-s prost,analfabet sau blond,dar cum sa aflu a mea povara,daca ce-as vrea eu nu pot sa mai dau.cu ochii fix privesc fara clipire,vad doar ce scriu si-mi vine a sterge dar parca rup din mine un episod ce spus acum pe acest ecran el pare amintire,dar nu-i asa,eu spun acum ce am de spus,si de-n viata este si un urcus,cu siguranta acesta-i drumul ce l-as urma fara regret ptr ca stiu de-as vrea sa ma intorc s-o iau de la-nceput e mai usor, ma urc intr-un troleu fara bilet.