Poezie
Lacul florilor albastre
Valul...
1 min lectură·
Mediu
Huiet surd de vijelie,
Peste lacul cel cu flori,
Se stârnește din pustie,
Cum e vara uneori.
Apele-s învolburate
Și in dans amăgitor,
Cuprind flori înmiresmate,
În vârtej răscolitor.
Și înlănțuie-n vâltoare
Floarea-albastră, de mijloc,
Valul mut de admirare
Se oprește-o clipă-n loc.
Sus pe creastă-o țintuiește
Într-o scurtă-mbrățisare,
O sărută și-o iubește,
Însă valul, apoi moare.
Floarea-albastră cea iubită,
Cade-n lacul răvășit,
În adâncuri e răpită
Cu iubirea ce-a murit.
Bucuresti 14.08.2006
001.379
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Florin Saygo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Florin Saygo. “Lacul florilor albastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-florin-saygo/poezie/198775/lacul-florilor-albastreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.