Poezie
Intoarcerea caprioarei!
..in adancul padurii
1 min lectură·
Mediu
Cu pas grijuliu patrunde-n poiana,
Alaturi pasea, ieduta-i frumoasa,
Un cerb se opreste, si-nclina coroana
Invita alaturi sa-i stea, cu privire duioasa.
Caprioara, cu-n larg zambet gingas,
Se-apropie lin, de cerbul padurii,
Priveste cu drag la cerbul, semet si trufas
Ce-i poarta in suflet, amintirea iubirii.
Si-apleaca grumazul, il mangaie, apoi,
Spre cerb se intoarce, il saruta cu drag
Pasesc pe covorul de iarba, tacuti amandoi
Si gandul le zboara, prin vise - sirag.
Isi cheama copila, cu glas linistit,
Pierdute vor fi in adancul padurii,
Iar cerbul, semet, de-acum intalnit,
Ramane stingher, implinind legea firii.
Bucuresti 16.07.2006
023.029
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Florin Saygo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Florin Saygo. “Intoarcerea caprioarei!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-florin-saygo/poezie/194556/intoarcerea-caprioareiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BMBMBianca Maria✓Personificarea folosita in aceasta poezie, trezeste in suflet starea de spirit pe care numai copilaria, cu mirosul ei de rai o mai poate darui...Simteam nevoia sa citesc o poezie plina de sensibilita, romantism....care sa te duca intr-o atmosfera de basm...
0
DSStimata Maria Bianca,
Multumesc pentru aprecieri si iar repet, nu, nu este vorba de personificare sa roamntism, ci de realitate.
In general caprioarele si numai ele, dupa boncanitul cerbilor, raman si au grija singure de iedutii lor, pana ce acestia se duc si ei, implinindu-se vointa lui Dzeu.
Am imaginat o scena, in care cerbul se desparte pentru totdeauna de ciuta si iedutul acesteia, implinind legea firii, mostenita genetic.
Orice asemanare cu realitatea dorita poate de noi, este fortata si intamplatoare.
Cu sinceritate,
Al d.voastra,
Fl. Saygo
Multumesc pentru aprecieri si iar repet, nu, nu este vorba de personificare sa roamntism, ci de realitate.
In general caprioarele si numai ele, dupa boncanitul cerbilor, raman si au grija singure de iedutii lor, pana ce acestia se duc si ei, implinindu-se vointa lui Dzeu.
Am imaginat o scena, in care cerbul se desparte pentru totdeauna de ciuta si iedutul acesteia, implinind legea firii, mostenita genetic.
Orice asemanare cu realitatea dorita poate de noi, este fortata si intamplatoare.
Cu sinceritate,
Al d.voastra,
Fl. Saygo
0