Sufletul ultimului pion !

Într-un colț, pe eșichier,

Pionul alb, micuț, stingher,

Scapă dintr-o încleștare,

Cât pe ce, să îl doboare.

Bătălia este-n toi,

Vine vremea de apoi !

Regele-i îngenuncheat

Oastea, i s-a-mprăștiat.

Dar încet, pe nesimțite,

Cu puterile-i sleite,

Ultimul pion-oștean,

Se îndreaptă spre liman !

Intră-n ultimul pătrat,

Când aproape-i leșinat.

Dușmanii-au încremenit

La supremul lui zvâcnit !

Sufletul lui, minunat,

Pe dată s-a transformat,

Într-o Doamnă, o Regină,

Zână plină de lumină.

Iute, fuge către Rege,

Lanțurile să-i dezlege,

Spulberă oastea haină,

Cu sceptrul ei de lumină.

Regele, s-a-nviorat

Și asa însângerat,

Buzele lui șoptesc...

O, Regină, Te iubesc !

București 2-4 aprilie 2008

N.A.

- În jocul de șah, pionii, (piesele cu cea mai mică valoare pe eșichier !), sunt considerați: “sufletul partidei” de șah!