Poezie
Muntele destinului meu
1 min lectură·
Mediu
În singuratatea ce a cuprins munții
răsună un răget al tăcerii,
care cuprinde întreaga mea ființă
și-mi zgârie neplăcut timpanul.
Iau un pietroi și-l arunc în râpă...
îi aud zgomotul plăcut,ca un balsam
pentru un suflet ce l-ai lăsat să rătăcească în neant.
Doar calul meu
mă înțelege și oftează la tristețea mea.
Fac focul și mă-nfășor în cergă
și cu capul pe șa adorm,
iar focul îmi dă că.dura feței tale.
Nechezatul de agonie nu-mi spune adevărul,
ci mă înșeală,
spunându-mi că e glasul tău.
Frigul dimineții
își proptește geara
în spatele meu
și doar când simt mirosul lupului
pungaș
îmi dau seama că el sfășie
trupul sărmanului meu murg.
001.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Balea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Balea. “Muntele destinului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-balea/poezie/151217/muntele-destinului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.