Poezie
Dor
scrisoare
2 min lectură·
Mediu
Privesc-napoi spre tot ce-a fost,
Și nu-i nimic uitat de mine...
Cum a trecut?...nu știu prea bine,
ah...timp agnost...
Mi-e dor de casă și de ea,
Dar sînt departe și nu pot,
În goana cailor ropot,
Să o sărut aș vrea...
Aici e muncă grea și dor,
Nu, nu mă plîng de ce-a venit,
Dar greu e să fi părăsit,
De-ai tăi și de ogor...
Cazarmă fără de sfîrșit,
De ce ne-ntuneci, nu gîndești,
C-avem nevoie de povești ?
Al dragostei zenit..
Cît să răbdăm, cît să muncim,
Tot ce avem să-nlăturăm,
Și vieți și țel să astupăm,
De-ar fi chiar să murim ?
Nu, nu se poate să dobori,
Ce ne e drag și scump în noi,
Nu se minjește cu noroi,
Căci sînt prea mari comori !
Ah, nestemate amintiri,
Șirag de perle, trandafiri,
Și piramida de iubiri,
N-o dau la zbiri !
Mi-e dor și vreau să cred acum,
Căci ce a fost atunci, mereu...
De-o fi ușor, de-o fi mai greu,
Se-ntoarce-n drum...
De ce mi-e dor, de-un fir de pai,
De-ai mei, de-acasă și de ea...
Ah ! Roată-ntinsă de curea,
Al vieții iz de rai !
Unde e ea, unde sînt eu...
Viața ne vrea să zăbovim,
Căci nu-i din miere-n țintirim,
Ci-i gînd de leu !
Iubirea mea se-afundă-n dor,
Cumplit e timpul, infinit !
Mai am să-i bat la cap un nit,
Să-ntorc acel izvor...
Ascultă timpule aici,
Nu vrei să facem lumea ca
Să fie bună și nu rea ?
Nu da destine mici !
Nu hotărî nici despărțiri,
Nici morți, nici sluți și nici ocnași,
Ci oameni mari...nu nevoiași,
Destine cu iubiri !
Aștept să vină timpul meu,
In gînd cu dor, de ea mereu,
Mereu scadența o fac eu,
Cînd va ieși un curcubeu...
Te-aștept, tu înger călător,
Ca și atunci, de la liceu, cînd terminai,
Cu pasul drept, de mînă luai,
Un visător...
Aici e ger...e ger uscat,
Tu ești departe și nu știu,
Ce să mai fac să îmi reviu,
De dor mascat...
Ah ! Cale lungă...drum pustiu,
Deșertul între noi s-așterne,
De vremuri noi...inimi perene,
Acum bat a morțiu...
17.02.1988.
001074
0