Poezie
Coloană spre infinit
1 min lectură·
Mediu
Înalț,
imn al omului,
plin de viață și sentiment...
Înalț...
piatră cu piatră,
palmă cu palmă,
minut cu minut...
Timpul e prea mic!
Spațiul e prea mare!
Vreau să cuprind spațiul,
căci timpul, alungă...
piatră cu piatră,
palmă cu palmă,
minut cu minut...
Unde ești tu?
Dincolo!
Înalț,
imn al dragostei,
plin de mister și puritate...
Înalț...
minut cu minut,
palmă cu palmă,
ideal cu ideal...
Spațiul e prea mic!
Timpul e prea mare!
Vreau să cuprind timpul,
căci spațiul, strivește...
minut cu minut,
palmă cu palmă,
ideal cu ideal...
Unde ești tu?
Aici!
Înalț,
imn al sufletului,
plin de trăiri și de iubiri...
Înalț...
ideal cu ideal,
minut cu minut,
piatră cu piatră...
Spațiul și timpul...
timpul și spațiul,
se contopise în mine,
particula de antimaterie!
Totul renaște spre o altă dimensiune...
minut cu minut,
piatră cu piatră,
ideal cu ideal...
Ești departe,
și totuși te cuprind!
Aruncă-mi cristale,
din infinitul vorbelor nerostite!
Îmbrățișază-mă,
căci vreau să cuprind,
tot ce te clădește...
teamă și putere,
viață și moarte,
enigmă și adevăr...
Te vreau,
căci tu-mi vei da totul!
Infinitule!
10.01.1988 Buziaș
001.167
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitriu Florin-Constantin. “Coloană spre infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitriu-florin-constantin/poezie/94330/coloana-spre-infinitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.