Poezie
Tandrete
1 min lectură·
Mediu
Scanteie visatoare se-ascunde-n ochi de roua
Si ii iubim pe-acei ce canta in lumina.
Privim cu-nduiosare ce nu va pasa voua
Noi va iubim pe voi, dar nu sunteti de vina.
Scrajnit de vant de toamna se arunca in adancuri
Si-ascunde versul meu de-o fiara inraita.
Ascult dulcea sirena ce m-a rapus si-n ganduri
Si-o tachinez cu vorba, dar glasul n-o irita.
Ma-mbujorez pe data ce-mi vei aprinde focul
De voi vedea ca tu vei vrea sa ma iubesti.
Nu-mi spune ca sortit nici mie nu mi-e locul
Atat cat tu de mine vei vrea sa te feresti.
Alint orice petala mi-e draga-n floarea serii
Si uit ce spun copacii fosnind din frunze greu.
Nu-mi pasa ce-mi spun fratii, ori ce-or sa afle verii
Imi pasa ca te vreau si te iubesc mereu.
003.317
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrescu Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrescu Teodor. “Tandrete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-teodor/poezie/58995/tandreteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.