Texte în proză

Stăteau îmbrățișați. Li se părea deja că stau de secole unul lângă celălalt așteptând ca viscolul ce lovea în pereții bordeiului să se oprească, dar parcă vântul părea de nestăvilit iar acoperișul

DRDumitrescu Razvan

0

1

Stăteam deja de trei ore în cafeneaua asta privind printre ușile larg deschise cerul înmiresmat de vară. Localul era gol la ora asta, în afară de mine mai rămăsese doar barmanul ce privea când la

DRDumitrescu Razvan

0

1

Astăzi încercase toată dimineața și ce îi mai rămăsese din după-amiază, după ce slujba de la ora doisprezece se încheiase, să îi găsească, să afle o modalitate prin care să îi oprească a mai pătrunde

DRDumitrescu Razvan

0

0

Nu avea multe de făcut, trebuia să se trezească în fiecare dimineață la ora șapte și să meargă cei cinci kilometrii pe jos până la biserica unde slujbele lui erau atât de apreciate de acei

DRDumitrescu Razvan

0

1

O privea exact așa cum o privise și în urmă cu 45 de ani. Corpul îi era același, păstrându-se intact, neîmbătrânind nici măcar o singură zi. Se întindea albastră, infinită și tăcută, rătăcind în

DRDumitrescu Razvan

0

1