Poezie
Prea tarziu
1 min lectură·
Mediu
E prea târziu... pentru iubirea noastra
Târziu e ceasul...se pierde în șoapte
Iubirea se duce pe aripi de noapte
Se duce departe, departe...în noapte.
Aud doar cantecul de lira...și mintea mea deliră
Prin spatii diafane,prin mări și oceane
Eu caut...tot caut... o aripă, o pană;
Și aștept o rază de lumina să vină,
Sa vina și să mă poarte departe, departe...în noapte.
E prea târziu.Să te ascult?...să plec?
Oricum acum e prea târziu să te mai cred.
Eu plec...departe,departe...în noapte
Și vântul îmi va spune la ureche mii și mii de glume
Și eu o să râd...o să plâng...de dor;
Un dor nebun de mine...de tine...de noi doi.
Și caut să uit că exiști...că exist...
Dar seara, dar marea, dar zarea îmi amintesc
Că Ea, Iubirea, a existat undeva, departe...în noapte.
E prea târziu să sper...să stau...să aștept
Un glas...un semn.Și toamna e târzie
Și frunzele se scutur... ca și Ea... ca și
Iubirea mea si-a ta;
Căci Ea se duce...se pierde-n colț de lume...
Se pierde departe,departe...în noapte
Răsună o voce...ce-ncet, în șoapte...
Îmi spune ca a fost Iubire...Iubire mai e...
Și va mai fi.Unde?...cand?
Târziu...departe,departe...în noapte.
023.054
0
CC