\"Confesiunile unei fecioare frustrate\"

E atata frumusetze in lume incat nu imi vine sa cred. Totul e nimic, nimic e tot shi totushi e frumos. Orice ai vedea pe strada, o punga luata de vant shi ridicata-n aer, o floare ce creshte solitara langa o autostrada, frunzele ce cad uscate din copacul de la blocul alaturat, o fatza a unui trecator scaldata de lumina soarelui intr-o dupa-masa , toate acestea - o falfaire de aripi, un sunet edenic, o figura ingereasca, asta e tot ce reprezinta: Tot sau Nimic. Un copil pe strada ce zambeshte fericit pentru ca a vazut o hartie colorata ce pluteshte lenesha deasupra unei baltzi ce s-a format dupa ploaia de aseara. O privire pierduta a unui strain care se uita prin tine ca shi cum nici n-ai exista, ca shi cum nici nu ai fi acolo shi poate cine shtie...nici nu eshti!?! Nimic nu a fost niciodata. Nu, mint! A fost un inger shi a fost Frumusetzea. Ingerul era perfect, bun shi generos, dar nu era Frumos. Astfel intr-o incercare disperata...s-a realizat desavarshirea. Ingerul s-a contopit printr-o atingere pe cat de lasciva, pe atat de suava, cu Frumusetzea. Shi s-au iubit pana ce a luat nashtere bucuria suprema. Dragostea lor avea ceva din isteria unui inceput de primavara. Un cavou inconjurat de trandafiri, un suflet spanzurat de stele, o feciorie putreda....acel amestec de ura shi durere rebela nascute din imperfectziunea iubirii pacatului Divinitatzilor. Toata viatza e o poveste. O poveste frumoasa. E atata frumusetze in jur incat il potzi vedea pe acel dintai Inger...daca shtii cand sa nu intorci privirea....! Sa fi fost oare chiar eu rezultatul acela pagan al \"Dragostei\" Lor?..!