Poezie
Dezolare
1 min lectură·
Mediu
Din măreții de aburi
Din stele otrăvite
Se nasc în cer talazuri
De zale oțelite.
Și mor în ceruri vulturi,
Se nasc în sol omizi,
Apar din gol creneluri
Și-ți vine să ucizi.
Pe ceruri mai răsare
Un soare mult prea sec,
Moartea nu mă mai doare
Și către ea mă plec.
Găsesc în liniști calde
Iubirea din trecut.
Oglinda iar mă arde
Căci chipul mi-este slut.
Sunt doar fantoma stearsă
A ceea ce am fost
Și doar statuia arsă
A unui sculptor prost.
Doar ochii reci si goi mai sunt
Ca niște flăcări blegi.
Cuvinte-ți ies ca din mormânt
Și-ai vrea ca să le legi.
......................
Și muștele ce în oțet
Tânjesc la fericire
Se duc și ele-ncet, încet
Spre marea amăgire.
Ce s-a născut pe flori de mac
Și pe narcise rupte
Care creșteau în fund de lac
Și-n văile abrupte.
Și-un tainic vis s-aprinde iar
În suflete de focuri
Cu rădăcina-ntr-un altar
Al miilor de jocuri.
O amăgire și-un fior,
O tristă despartire,
O lacrimă și vreau s-omor
Un vis de amăgire.
013.732
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragomir Ioana Amalia. “Dezolare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragomir-ioana-amalia/poezie/13949571/dezolareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
fără majuscule, vă rog (a se citi regulile de postare)
mulțumesc