Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
S-au ofilit pe drum castanii
Și-au adormit în sol omizi
Și iar, cu greu, te-apasă anii
Și iar îți vine să ucizi.
În jur, întregu-i de aramă
Grădina pare-a fi de jar
Te cheamă vinul sec din cramă
Te-nchizi în tine cu amar.
Și-n geam îți bate-acum o rază
E-un soare sec cu glas de ploi
S-au ofilit narcisele în vază
Și tot cuprinsul pare de noroi.
Se lasă liniști pe pământ
Un tren mai fluieră în gară
Și tomna spune-al său descânt
Naturii ca să moră.
Un gând în mintea ta se zbate
Întunecat de-acorduri fine
Te vezi împresurat de noapte
Privind la toamna grea din tine.
002.181
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragomir Ioana Amalia. “Toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragomir-ioana-amalia/poezie/13949500/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.