femeia

Încă mă izbește violent aerul amintirii tale. Încă mă lupt eu cu mine cu atâta ură, încât îmi vine să mă sfâșii pe dinauntru și să mă leg la loc, ca apoi să mă pot sfâșia încă o dată. Încep să cred că dacă aș muri zeii m-ar învia să mă biciuiască amarnic cu dorul de tine să-mi răstoarne greutatea sisifiană a sufletului meu peste mine pentru o eternitate sau chiar două... Și atunci când mă vor lăsa in sfârșit să mor mă vor întreba : \"a meritat?\" Și eu voi rânji tâmp sperând la moarte aproape la fel de mult cât sper la tine.