Poezie
iubire pierduta
1 min lectură·
Mediu
m-am dezbracat de haina mortii,
intelegand si taina sortii
si-am inceput sa merg catre lumina
spre-o cale ,ce-mi parea divina.
si-am inteles atunci ce-i adevarul
si-am inteles ce e minciuna
am vrut sa ocolesc doar raul,
dar soarta m-a invatat ce este ura;
si n-am mai vrut sa ma intorc de unde am plecat,
caci n-am putut sa uit ce am aflat,
dar intorcandu-ma eu te-am vazut
cum tu veneai dintr-un trecut.
o mana ti-am intins,dar tu m-ai refuzat
ai spus ca tu nu ma cunosti
sau poate m-ai uitat.
si am ramas privind in urma
la o iubire ce s-a stins,
ce s-a nascut la inceput din ura
si intr-un joc ne-a prins.
si astazi eu privesc in departate
si as vrea sa te intorc din drum,
ma intreb:unde ai plecat tu oare?
de ce iubirea s-a prefacut in scrum?
as vrea sa ma intorc in moarte
si sa te caut iar si iar
un chip de inger ce-mi parea un demon,
dar totul este in zadar.
002191
0