Poezie
Viziune
2 min lectură·
Mediu
Imi vine sa cant, sa dansez
cand ma uit pe geam afara..
ma vad pe mine cum visez,
uitandu-ma la stele intr-o noapte de vara.
observ cum stau si privesc
ingandurata cerul senin..
imi vine in ochi un venin,
dar imi iau o carte.incep s-o citesc.
ma vad cuprinsa in ganduri
uitandu-ma in gol nedumerita..
incep sa citesc printre ganduri..
ma vad devenind impotrivita.
oo..zaresc o stea!
acum totul are sens!
ma urc pe pervaz ca sa ajung la ea,
dar nimeresc intr-un vid univers.
citesc o carte imaginara.
cu randuri pictate pe cerul de vara..
cu o cerneala din praf de stele.
oare de ce ma cheama la ele?
dar nu! trebuie sa raman aici!
intre aceiasi patru pereti..
pacat! nu rezist acelui licurici..
visez.ies din randul celor cantareti..
ma trezesc printre nori..
nori ce ma sperie de moarte!
stiu ca suntem niste nerecunoscatori,
dar nu traim intr-o carte!
brusc..dau cu capul de ceva tare.
ma intind intr-un univers mult prea mare.
incep sa simt mii de ace in picioare.
realizez ca nu mai am scapare.
ce a fost? cum a trecut?
n-o sa stiu vreodata!
stiu doar ca acel suflet prea tacut
nu eram eu.era alta fata!
fericita..vad inca o reuniune!
incerc sa ma stapanesc..
zic fericita:\"era doar o viziune\"
si plec de langa cer.il parasesc.
001420
0