Apus....
A fost apusul.... Amurgul sângeriu al sentimentelor care se mai zbăteau încă să trăiască. Un ultim strigăt gâtuit și apoi a urmat noaptea. Întuneric. Atât de întuneric încat nici nu pot să-mi
Impreuna pentru fericire....
Toate trec.... Toate trec, îmi spuneai atât de convins încât în momentele alea începusem să cred și eu. Dar momentele acelea au trecut și ceea ce simt e încă în sufletul meu. Nu doare decât noaptea
Temeri....
Ne îndrăgostim.... De fiecare dată este așa de diferit, însa când se termină pare totul la fel.... Se pare că în cazul iubirii totul este posibil; amalgam de simțiri, controlate și necontrolate, care
Vibrand si tremurand de tine....
O clipă.... Sunt clipa ce îți intunecă privirea cu fiecare coborâre de gene.... Sunt clipa de visare.... Mă doare iarna ta, pentru că fiind o frunză (și nu una de brad) m-ai făcut să mă desprind de
Incercare de a intelege....
Din când în când obișnuiam să ne scriem poezii.... Din când în când ne mai și vorbeam.... Câteodată îmi zâmbeai numai mie și eu mă pierdeam în privirea ta. Uneori ne întâlneam întâmplător, alteori
Equilibrium?....
Am uitat cu toții(sau aproape toți) de unde am plecat. Am încetat să mai simțim: unii din comoditate, alții de la prea multă filozofie.... Atâta se filozofează în cercurile mele: că ce e viața, ce e
