Poezii

limpede e luna umeda e noaptea muntele inalt

Marea intinsa. un caine latra-n departare. O barca ca un felinar, palpita in abisul nocturn

Fiinta marii in port e nimeni briza calda de Aprilie.

muguri de iarba. luna incetosata. jar alb. porci mistreti printre pini. cerul albastru ma incanta. ce departe este orasul, dar ce fabula profunda! printre pini, ma doboara. Ce departe am

Oh Paris, oh Paris with your frivolous nights waiting drunk at Lamark metro station for a ride--- you saw the best in me on those lonely rides home reading Whitman drinking wine as the

femeia insfaca caii la apus de soare cortul cade-n zare laga un parau ce curge-ncet ape miscatoare, unde vaca scalda si femeia spala ce isprava nepatrunsa printre spicele de iarba un foc,

Flama aprinsa dainuie din veac in veac ca un ecou enigmatic ne vorbeste cu drurere de te-a proprii cu caldura de te-a sezi in departari dar ce damf din cosmos ne inunda ce placuta e caldura

the courage sliding down his cheek as he ran towards new lands so a man questioned he's beliefs at the end, on the beach "why you go if you want to stay?" no answer came as he

Nor lanced asulta-mi pasul grav in arsita solara in cuptorul ce te-ntoarce si te face vino ca o umbra sa-mi soptesti pasul sa mi-l domolesti ca ma arde diabolic rosu incandescent unde sa ma

Care iti este fabula profunda? Asa speciala te crezi apasand pedala, strasnic Printre blocurile incapabile sa starneasca o stare sufleteasca atarnate intr-un vis morbid delimitat de granitele

cade cade ninge si in ochii ei se ingramadesc spirite de veacuri mult apuse si ma-ntreaba ce poftesc? caci prin ea pot sa le soptesc intrebarilor ce ii framanta libertate sa le dau

umbla baba oarba prin porumb striga vaca cu un cuget din adanc caci nu vede ci doar simte soarele printre papusoi undeva pe-un varf de munte umbla baba oarba prin porumb

o sete de totalitate ma adanceau puternic in dealurile drumurile, muntii si vaile Gorjului fiecare pas intens ca un avant in riscul existential alaturi de crepusculul rosiatic caini

in noptile adanci pe drumurile intinse fara stalpi de iluminare din Mehedinti trece-un caine mirosind iarba de la marginea drumului si cerul instelat se misca odata cu pasii adormiti ai

apusul se-adanceste ca un dement insetat de-o isprava nepatrunsa de fapt ca gandul fapturii solitare ce goneste extaziata pe traseele alpine arde ca un nimb pe piscurile tainice atat de