IARNA

Mă urcasem în păr

cu alți copaci pe clavicule

îmi sărutam genele

și poate că nu erau decât fire de iarbă

apoi am început a sări dintr-o creangă în alta din alta-n cealaltă din cealaltă-n mine din mine-n tine din tine-n paternitate până ce m-a oprit mama fiindcă deja mă dezvelisem iar afară era vânt mare și-n cameră era foarte frig și eu mă ghemuiam pe perna cu fulgi de gâscă fiindcă oricum înghețasem

apoi i-am spus cearceafului Băi egoistule

hai să ne privim unul pe celălalt până de dau lacrimile afară din ochi de acvamarin cu vaporașe albastre pe fondul unui lac liniștit cu lebede înecându-se sub pojghița translucidă de gheață de la suprafață

lângă mine cartea a căscat zgomotos

și peste stomacul meu plin s-a făcut dimineață

vedeam cascade de tobă mersul triremelor peste frunzele de chitară măicuțe de vibrafoane cu sintetizatoare stricate în sacoșe de plastic reciclat

viermii sonori ai claviculei de portativ cu cezură mersul triremelor peste frunzele de chitară măicuțe de vibrafoane cu sintetizatoare stricate în sacoșe de plastic reciclat

arunci un cuvânt pentagonal

și toate tendoanele râd nervos

și se bucură de tăcerea ta

unde sunt iernile de altădată?

unde mai găsești cadavrele mușcate de lupi

descompunându-se pe malul fluviului

la lumina difuză ce iese din adâncuri?

văd peisaje olfactive de toamnă solară