Meteacănul blestemat
CAPITOLUL DOI Trecuseră trei zile de când m-am sechestrat în apartamentul lui Marcu. Afară era o vară splendidă și o arșiță cumplită, iar eu eram
DEDorina Enuica0
3
Mesteacănul blestemat
Cărarea-mi era luminată…Am întors capul și-n spatele meu străluceau luceferii suferinței. În fața mea abisul destinului aștepta să-nghită prada ce i-a fost promisă. Eram
DEDorina Enuica0
3
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate