Maria
O, mamă, de ce n-a fost Să fi și tu Maria Și să mă naști în fiecare an În ziua de Crăciun. Desigur, n-ai fost sortită Să aduci izbăvire
Azi ori niciodată
Azi ori niciodată Am colindat câmpii uscate Și pașii s-au prins în noroi, Atâta mâl și-atâta apă Ne-au modelat pe amândoi. Ne-a rotit corola vieții Și-am crescut din
nu mai sunt fiica
Nu mai sunt fiică La răscruce de anotimpuri, Când calea vremii se destramă, Un epitaf adună șoapte Și te aud vorbindu-mi, mamă! În locul meu azi plânge dorul Și-n
nu mai sunt fiica
Nu mai sunt fiică La răscruce de anotimpuri, Când calea vremii se destramă, Un epitaf adună șoapte Și te aud vorbindu-mi, mamă! În locul meu azi plânge dorul Și-n
te mai aud, descununare
Te mai aud Rerstriști de gânduri mă scaldă ca un val O lacrimă mai udă fila din caiet… Tot ce am scris îmi pare acum banal Și mi-e străin
Singuratate,Cei ce nu cred.
Singurătate Pulsează în mine un boboc Neudat și ne’ncălzit, Ca un prunc uitat la o ușă străină, Ca o carte nedeschisă încă… E ca o conștiință bolnavă De o
TATA
TATA Te privesc și-mi văd copilăria Legănată-n puf de păpădii, Alergând desculță pe maidanul inocenței În căutarea maturității. Te privesc și-mi văd adoleșcența Prinsă la
