Poezie
Postnarcotice
paranoide
2 min lectură·
Mediu
Fratele meu geaman/ despre...
De câteva saptamîni fratele meu geaman
Si-a ridicat o cocioaba în stomac. Sta toata ziua acolo si priveste
Ecranul stins al unui televizor. Râde copios si se lasa cât e de lung pe fotoliul
Pe care si l-a confectionat din oase. Minuscule oase, furate din gâtul meu,
si transportate cu caruta tiganilor pe care i-a recrutat, discret, din cutia toracica.
Uneori îmi spune ca s-a saturat de asa frate geaman, si-atunci coboara în
Talpi si sudeaza scari metalice. Închiriaza broaste testoase si le arunca din
cutia toracica spre talpi. Broastele se izbesc de scarile metalice si provoaca
un zgomot sâcâitor. Fratele meu geaman râde copios si stomacul se zguduie din cauza
hohotelor.
M-am saturat si eu de asa frate geaman, îmi spun, mai mult resemnat. Dar fratele meu
geaman nu s-a saturat de mine. Si cred ca nu se va satura niciodata. Va construi mai
multe cocioabe si va invita turisti, milioane de turisti, sa ma viziteze.
Când voi muri, din oasele mele îsi va construi un palat. Pe creierul meu. Si-atunci
va invita viermi, milioane de viermi, sa-l viziteze.
... paranoia 1
O fecioara calda se zbate în mine
s-a-nsurat cu fratele meu geaman si
se iroseste toata ziua în sarutari. În troleu ma trezesc vorbind de unul singur.
Semafoarele rosii se sparg iar pietonii fug îngroziti. Peste tot
vad numai fecioare calde si aud acelasi
râs diabolic pe care numai urechile mele
nu vrea sa-l recunoasca. Troleul se opreste din nou iar stomacul mi se contracta.
Câtiva indivizi cu fete de
tigani ma însfaca de gulerul pufoaicei
si îmi ling fata. Din adâncul gâturilor lor negre aud câteva râgâieli
ce-mi aduc aminte de broastele testoase cu care se juca fratele meu geaman.
Încep sa rostesc tatal nostru, tinându-mi crucea de plastic lipita de plex.
Fetele de tigani încep sa se dizolve
În timp ce fata mi se încalzeste de
Parca o fecioara si-ar aseza coapsa fierbinte pe buzele mele. Usile troleului
Nu s-au deschis înca, dar eu stiu ca o vor face.
Culoarea semaforului este tot rosie, dar eu stiu ca se va schimba în verde.
Inima alimenteaza înnebunita spaima, dar eu stiu ca în mine e
Liniste. Stiu ca eu sunt D M, si ca fratele meu geaman nu are nici un nume.
Si ca fecioarele sunt peste tot, si ca nu se irosesc în sarutari.
001.900
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorin Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 393
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorin Muresan. “Postnarcotice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-muresan-0007461/poezie/65983/postnarcoticeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.